Ciudate sunt uneori caile istoriei. Si la fel de ciudate sunt si evenimentele istorice care despart si reunesc unele teritorii si popoarele care locuiesc in acele tari. Asemeneni unei mingi de ping-pong Basarabia a fost pasata de la un stat la altul dealungul istoriei intre Rusia, Imperiul Otoman si Romania. Iar in secolul trecut de fiecare data pentru nu mai mult de jumatate de veac. Iar ultimele doua schimbari ne vizeaza si pe noi romanii in mod direct. Ma refer aici la independenta Basarabiei din 1918 si unirea cu Romania, iar apoi la anexarea acesteia de catre URSS la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial.
Desi in 1991 Republica Moldova si-a declarat independenta de URSS, aceasta independenta a ramas doar la stadiul de hotarare politica. In fapt Republica Moldova este si astazi – dupa 16 ani de independenta – dependenta de Rusia, mostenitoarea de fapt a fostei URSS. Nu neaparat politic, ci mai degraba economic, militar si social.
Poate ca istoria a fost nedreapta din anumite puncte de vedere, dar este evident ca s-au facut si greseli politice majore. Mai ales in 1992. In acel an atat Romania cat si Republica Moldova aveau cate un presedinte nou ales (Ion Iliescu, respectiv Mircea Snegur). Poate ca atunci era momentul optim pentru ca cele doua state sa se reuneasca, nu numai printr-un “pod de flori”! Insa n-a fost sa fie asa! Cauzele nu le vom sti niciodata. Ulterior a aparut o distanta intre cele doua state, care s-a transformat usor intr-o prapastie din ce in ce mai mare, ajungandu-se la situatia actuala in care se discuta de limba moldoveneasca in detrimentul limbii romane.
Situatia din ziua de azi se prezinta cam asa: “fratii nostri de peste Prut” au un stat al lor, o limba a lor, o istorie a lor si nu au niciun gand sa se uneasca cu noi. De altfel rezultatele ultimelor alegeri parlamentare si prezidentiale reflecta exact acest lucru. Presedinte ales este un fost membru al Partidului Comunist, iar legislativul este este dominat de aceeasi formatiune politica. Exista o aversiune fatisa referitoare la Romania si o obedienta relativa la ordinele venite de la Kremlin. Cu toate acestea, politicienii romani nu observa sau se fac ca nu observa acest lucru! Iar cireasa de pe tort o reprezinta ultimele declaratii total antiromanesti ale conducatorilor de la Chisinau referitoare la “ingerinta Romaniei in problemele de natura interna a Republicii Moldova” si la “planurile de expansiune teritoriala si anexare a Republicii Moldova”.
Cum s-a ajuns la aceasta situatie? Simplu: dupa independenta, Republica Moldova a cochetat – cel putin la nivelul declaratiilor – cu gandul unirii cu “patria muma”. Insa cand s-a prospectat trecerea la fapte, alte aspecte au primat. In primul rand economia Republicii Moldova este dependenta de exportul de vin si de tutun pe piata Rusie si de importul de hidrocarburi de la Gazprom. In al doilea rand armata a XIV-a rusa este stationata in continuare pe teritoriul Republicii Moldova, mai mult pentru intimidare, dupa parerea mea! Asa ca totul s-a rezumat la nivelul declaratiilor! Totusi s-a rezolvat ceva: intre cele doua state s-a eliminat viza de trecere a frontierei si se putea circula doar cu buletinul.
Asa ca moldovenii “au dansat” cand cu romanii, cand cu rusii, in functie de cum veneau promisiunile si ajutorul economic. Asta pana in 2007, cand Romania a devenit membru de drept al Uniunii Europene. Care uniune a cerut insistent sa se securizeze granita de Est, adica granita cu Republica Moldova. Si ce inseamna lucrul asta? Inseamna ca s-au reintrodus vizele. Adica “patria muma” a devenit mai nou “patria ciuma”!
Dar ce observam noi in continuare? Vazand ca situatia s-a schimbat dramatic, “fratii nostri moldoveni” s-au hotarat subit ca vor cetatenie romana! E un moment istoric, ce mai! Aceeasi indivizi care pana acum nu erau catusi de putin interesati de Romania s-au hotarat peste noapte ca vor sa devina cetateni romani. Si de unde atata avant patriotic si revolutionar? Cumva din renasterea sentimentelor de apartenenta la neamul romanesc? Cumva din reidentificarea cu idealurile si dorintele Romaniei? NICIDECUM!!! Totul se rezuma la pasaportul romanesc! Daca il ai, nu mai stai la coada la vize in Chisinau. Asta in primul rand. In al doilea rand, nu mai stai la coada la vize la nicio tara din UE, pentru ca esti cetatean roman si prin urmare cetatean european deci ai libertate de miscare in granitele UE! In principiu numai de castigat pentru noii cetateni!
Confirmarea acestui fapt vine de la insusi Presedintele Romaniei! Acum aproximativ o luna declara ca la Consulatul Romaniei de la Chisinau sunt peste 500.000 de cereri de cetatenie inregistrare oficial, dar se presupune ca ar fi in jur de 800.000 de cereri neinregistrate. Adica dintr-o populatie totala de 4 milioane de locuitori, 800.000 – o cincime! – vor sa devina romani cu acte in regula? Asta i-a inspaimantat si pe conducatorii de la Chisinau si au inceput sa joace cartea “daca nu sunteti cuminti, va param la tanti UE si la nenea Ivan!”.
Pus in fata incordarii relatiilor cu Republica Moldova, presedintele Basescu declara doar ca relatia cu romanii de peste Prut nu se va modifica. La fel si politica Romaniei cu privire la acordarea cetateniei pentru basarabeni. Deci lucurile merg tot inainte! Nu m-ar mira sa fie expulzat ambasadorul nostru de la Chisinau cat de curand! Dar sa nu facem speculatii!…
In aceste conditii nu prea inteleg care este marea graba sa-i declaram pe toti basarabenii cetateni romani? Care este avantajul pe termen scurt sau lung a Romaniei facand acest demers? Care sunt pierderile economice, politice, sociale, de imagine pe care le poate Romania suferi? Despre toate acestea in partea a doua a acestui articol.
Desi unele realitati de la care porneste aceasta analiza, in ceea ce priveste Republica Moldova nu pot fi negate, cu parere de rau, consider totusi acest comentariu e mai mult tendentios decat acid.
Dependenta Republicii Moldova fata de Rusia, nu poate fi condamnata. Fiind lipsita de resurse , cu o industrie slab dezvoltata si necompetitiva pe pietele vestice, beneficiind de o pozitie geografica deloc favorabila; piata Rusiei reprezinta pentru Republica Moldova unica sursa de existenta (cum ar fi salariul minim oferit unui muncitor). Republica Moldova nu-si poate permite sa discute cu Rusia de pe pozitii de forta, fara a avea spatele asigurat. Dar Romania este lipsita de posibilitatea iar UE de dorinta de a sustine Moldova in eventualitatea unei asemenea confruntari.
Dificulatile economice, cauzate de conducerea asa-zisa “reformatoare” s-au tradus in voturi acordate comunistilor (a se vedea victoria PSD-ului din 2000), care au reluat discursul anti-romanesc. Extrapolarea “Exista o aversiune fatisa referitoare la Romania” denota o judecata limitata, si o cunoastere si intelegere redusa a realitatilor de peste Prut: omul de rand din Molova e lipsit de asemenea preocupari, grija lui e sa-si asigure familia cu paine. A pune semnul egalitatii intre actiunile conducerii si sentimentele unei natiuni nu se justifica intotdeauna.
Acordarea cetateniei romane etnicilor romani, o consider o actiune normala, o dovada ca statul roman manifesta o grija cat de mica fata de tot ceea ce inseamna roman; a se vedea exemplul Ungariei. Ca acest proces nu a fost gandit si implementat in mod eficient; nu sunt de vina clientii; ei sunt doar victimile. si, tinand cont ca pe luna se acorda sub 20 de cetatenii; stai linistit acordarea de 500,000 nu va avea loc in “termen scurt”. Mai mult, acest proces de acordare a cetateniei este o bataie de joc la adresa miilor de naivi care au depus eforturi considerabile pentru a veni in intampinarea cerintelor impuse de autoritatile romane. iar cozile din fata consulatului romanesc la Chisinau, eu le pot oarecum compara cu cozile din fata ambasadei Spaniei de la Bucuresti inainte de 2007. Dar, odata cu aderarea la UE, realitatea este dintr-o data alta.
Concluzia la care am ajuns urmarind 18 ani de tranzitie pentru unii, si 16 ani de tranzitie pentru altii, este ca, in mod surprinzator, deosebirile intre cele doua maluri ale Prutului nu sunt chiar atat de mari. Integrarea europeana a Romaniei, s-a facut mai mult din inertie, si a generozitatii (a se citi ochilor inchisi) oficialilor europeni; reforma in societatea romaneasca se lasa asteptata; motorul integrarii romanesti l-au reprezentat interesele comerciale straine si dimensiunea pietei. In Moldova, privatizarile majore pot fi numarate pe degete; sectorul agricol si transferurile muncitorilor din strainatate sustin economia. Desigur, mediul de afaceri romanesc si-a mai pierdut din luciul balcanic (desi contractele cu statul continua sa umple buzunarele celor cu pile), si de aceea sunt optimist in ceea ce priveste sansele Romaniei de a se integra (si nu doar adera) in UE. Mentalitatea nu prea s-a schimbat: concurenta si antreprenoriatul reprezinta inca neologisme pentru majoritatea populatiei; salariile compensatorii si subventiile inca sunt la ordinea zilei, principiul “merge si asa” guverneaza in continuare activitatea de zi cu zi in majoritatea domeniilor. Tinand cont de aceste realitati, eu nu ma grabesc sa condamn 2 milioane de romani pentru ca au ales sa munceasca in strainatate, si 500,000 de mii de cetateni moldoveni pentru ca vor sa obtina cetatenia romana.
Si ca sa inchei, ma voi intoarce la istorie. Istoria este facuta de oameni, si nu trebuie luata ca ceva dat. Romania a primit o palma in 1940; cum rareori s-a mai intamplat (o parere subiectiva, nu lipsita de justificare). Iar vina pentru aceasta ii apartine in majoritate ei (vinovatii, in opinia mea sunt Carol I si II, bratienii si restul celor care s-au aflat la conducerea Romaniei dupa 1860). Daca te apuci si acuzi niste oameni pentru faptul ca folosesc o portita (deplin justificata, din punct de vedere moral si legal) pentru a-si imbunatati situatia, gresesti amarnic. Adevaratii vinovati ii vei gasi pe culoarele palatelor si la televiziuni punand tara la cale.
Numai bine; si daca vrei faci o analiza completa a unei situatii, incearca s-o privesti din mai multe puncte de vedere.
Sunt de acord cu Pavel. Intotdeauna incerci sa faci ceea ce e mai bine pentru tine, ceea ce implica si sa stai pe langa cine trebuie. Rusia are radacini prea adanci in Moldova pentru a fi indepartata asa de usor, iar Romania nu se prea da prietena pentru sprijinirea Moldovei.
Cat despre cetatenia moldovenilor, conditiile sunt fie 8 ani resedinta pe teritoriul Romaniei, fie 4 ani, cu conditia sa ai o ruda de sange care sa fi fost cetatean roman (de obicei bunicii). Deci in nici un caz cetatenia nu se obtine asa de usor pe cat pare.
Sunt intru totul de acord cu tine, Pavel. O situatie trebuie privita din mai multe puncte de vedere!
Asa ca il voi adauga si eu pe al meu. Poate fi nedrept sa generalizez, dar o natiune e formata din oameni, asa ca poate nu e tocmai gresit sa judeci o natiune prin reprezentantii ei, oamenii. Asta fac si eu, atunci cand afirm ca prea multi dintre cetatenii moldoveni veniti in Romania au ca singur scop gasirea unui loc foarte comod si caldut in care sa fuga de responsabilitati si de munca.
Exemplul l-am primit recent, atunci cand am auzit comentariul unui frate de peste Prut: “Dar ce, sunt prost sa muncesc atunci cand pot sa primesc o bursa?”. Se referea aici la o bursa oferita de o fundatie. Probabil ca bursa i se dadea ca sa faca ceva, sa cerceteze, sa invete, nu sa stea!
Imi cer scuze fata de basarabenii harnici, veniti in Romania sa invete si sa munceasca. Imi pare rau doar ca . . . nu i-am intalnit.
Domnule Bogdan,
analiza dvs. se bazeaza doar pe speculatii…problema graniteleor shi a cetateniilor este mult mai compexa decat un joc de roluri pe care l-ati prezentat mai sus…
Incepand de la faptul ca nu exista de mai multi ani “intre cele doua state… se putea circula doar cu buletinul” va pot contrazice in aproape tot ce ati enuntat mai sus.
Sunt pusa de cativa ani in situatia de a resimti cat de usor este sa treci o frontiera, cat de mici sunt cozile in Romania, cat de usor poti obtine o cetatenie romana, s.a.
Drept exepmlu vreau sa va anunt ca, pana in 2007 ca sa treci frontiera erai nevoit sa stai in vama de la 2 ore pana chiar la 6 ore (am stat eu personal in ianuarie 2004 – 6 ore in frig), sa astepti sa ti se puna stampila in pasaport, sa ti se verifice bagajele la un scaner, shi sa te mai si miroase un caine… Iar cererile pentru redobandirea cetateniei pe baza dreptului istoric se proceseaza foarte multi ani. Astfel incat, daca ai avut noroc sa depui totusi dosarul stand la “mica coada”, trebuie sa mai calatoresti inca aproximativ 9 ani intre cele doua state pana ajungi sa apari in Monitorul Oficial…
Iar referitor la “Asa ca moldovenii “au dansat” cand cu romanii, cand cu rusii”, pot sa adaug ca pentru a obtine cetatenia ruseasca este nevoie decat de un anisor de asteptare…
Daca vreti sa faceti o analiza la aceasta tema incercati sa studiati mai indeaproape problema respectiva. Va recomand cu caldura munca de teren..aveti sansa sa descoperiti adevaruri dureroase la acest capitol.
Bafta!
Ma intreb oare care dintre persoanele care au scris (in afara de Aliona, care stia ce vorbea ) are idee ce se petrece de fapt in Moldova. Stiti atata despre legaturile Moldovei cu Rusia si, totusi , n-ati trecut niciodata frontiera. Iar a trece frontiera nu inseamna c-ati cunoaste legaturile despre care vorbiti. Cetatenii romani tind sa se creada un popor minunat, gata sa acorde ajutor, “frati” cu vecinii din Moldova, dar, in realitate, niciodata prieteni adevarati. Toate discursurile astea de intr-ajutorare nu sunt decat minciuni pentru a va face sa va simtiti mai bine. Iar noua, celor de peste Prut, la ce ne folosesc? Daca am vrut vreodata sa obtinem cetatenia romana, e pentru ca la un moment dat am fost suficient de naivi sa va credem frati, ca am fost suficient de naivi sa stam in frig marsaluind impotriva oficialilor moldoveni. Atunci ne-am simtit bine, luptam pentru un ideal, dar acum, dupa atata timp de asteptare sa va schimbati atitudinea fata de noi, ma intreb la ce ne-a folosit?
Discursurile voastre sunt penibile, judecati fara sa cunoasteti, comentati fara sa fiti in cunostinta de cauza si va simtiti bine.
Dupa ore si zile intregi de protest, ajungi la vama, simtindu-te bine ca vorbesti cu un “frate” roman, iar el se poarta de parca ai fi ultima starpitura. Iti zici c-a avut o zi proasta, dar dai peste un altul, care observand ca esti “de dincolo”, are si el o zi proasta si tot asa, de fiecare data.Si te intrebi, oare frati sunt cei ce se declara frati sau frati sunt cei ce sunt prieteni adevarati?