Ciudate sunt uneori caile istoriei. Si la fel de ciudate sunt si evenimentele istorice care despart si reunesc unele teritorii si popoarele care locuiesc in acele tari. Asemeneni unei mingi de ping-pong Basarabia a fost pasata de la un stat la altul dealungul istoriei intre Rusia, Imperiul Otoman si Romania. Iar in secolul trecut de fiecare data pentru nu mai mult de jumatate de veac. Iar ultimele doua schimbari ne vizeaza si pe noi romanii in mod direct. Ma refer aici la independenta Basarabiei din 1918 si unirea cu Romania, iar apoi la anexarea acesteia de catre URSS la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial.
Desi in 1991 Republica Moldova si-a declarat independenta de URSS, aceasta independenta a ramas doar la stadiul de hotarare politica. In fapt Republica Moldova este si astazi – dupa 16 ani de independenta – dependenta de Rusia, mostenitoarea de fapt a fostei URSS. Nu neaparat politic, ci mai degraba economic, militar si social.
Poate ca istoria a fost nedreapta din anumite puncte de vedere, dar este evident ca s-au facut si greseli politice majore. Mai ales in 1992. In acel an atat Romania cat si Republica Moldova aveau cate un presedinte nou ales (Ion Iliescu, respectiv Mircea Snegur). Poate ca atunci era momentul optim pentru ca cele doua state sa se reuneasca, nu numai printr-un „pod de flori”! Insa n-a fost sa fie asa! Cauzele nu le vom sti niciodata. Ulterior a aparut o distanta intre cele doua state, care s-a transformat usor intr-o prapastie din ce in ce mai mare, ajungandu-se la situatia actuala in care se discuta de limba moldoveneasca in detrimentul limbii romane.
Situatia din ziua de azi se prezinta cam asa: „fratii nostri de peste Prut” au un stat al lor, o limba a lor, o istorie a lor si nu au niciun gand sa se uneasca cu noi. De altfel rezultatele ultimelor alegeri parlamentare si prezidentiale reflecta exact acest lucru. Presedinte ales este un fost membru al Partidului Comunist, iar legislativul este este dominat de aceeasi formatiune politica. Exista o aversiune fatisa referitoare la Romania si o obedienta relativa la ordinele venite de la Kremlin. Cu toate acestea, politicienii romani nu observa sau se fac ca nu observa acest lucru! Iar cireasa de pe tort o reprezinta ultimele declaratii total antiromanesti ale conducatorilor de la Chisinau referitoare la „ingerinta Romaniei in problemele de natura interna a Republicii Moldova” si la „planurile de expansiune teritoriala si anexare a Republicii Moldova”.
Cum s-a ajuns la aceasta situatie? Simplu: dupa independenta, Republica Moldova a cochetat – cel putin la nivelul declaratiilor – cu gandul unirii cu „patria muma”. Insa cand s-a prospectat trecerea la fapte, alte aspecte au primat. In primul rand economia Republicii Moldova este dependenta de exportul de vin si de tutun pe piata Rusie si de importul de hidrocarburi de la Gazprom. In al doilea rand armata a XIV-a rusa este stationata in continuare pe teritoriul Republicii Moldova, mai mult pentru intimidare, dupa parerea mea! Asa ca totul s-a rezumat la nivelul declaratiilor! Totusi s-a rezolvat ceva: intre cele doua state s-a eliminat viza de trecere a frontierei si se putea circula doar cu buletinul.
Asa ca moldovenii „au dansat” cand cu romanii, cand cu rusii, in functie de cum veneau promisiunile si ajutorul economic. Asta pana in 2007, cand Romania a devenit membru de drept al Uniunii Europene. Care uniune a cerut insistent sa se securizeze granita de Est, adica granita cu Republica Moldova. Si ce inseamna lucrul asta? Inseamna ca s-au reintrodus vizele. Adica „patria muma” a devenit mai nou „patria ciuma”!
Dar ce observam noi in continuare? Vazand ca situatia s-a schimbat dramatic, „fratii nostri moldoveni” s-au hotarat subit ca vor cetatenie romana! E un moment istoric, ce mai! Aceeasi indivizi care pana acum nu erau catusi de putin interesati de Romania s-au hotarat peste noapte ca vor sa devina cetateni romani. Si de unde atata avant patriotic si revolutionar? Cumva din renasterea sentimentelor de apartenenta la neamul romanesc? Cumva din reidentificarea cu idealurile si dorintele Romaniei? NICIDECUM!!! Totul se rezuma la pasaportul romanesc! Daca il ai, nu mai stai la coada la vize in Chisinau. Asta in primul rand. In al doilea rand, nu mai stai la coada la vize la nicio tara din UE, pentru ca esti cetatean roman si prin urmare cetatean european deci ai libertate de miscare in granitele UE! In principiu numai de castigat pentru noii cetateni!
Confirmarea acestui fapt vine de la insusi Presedintele Romaniei! Acum aproximativ o luna declara ca la Consulatul Romaniei de la Chisinau sunt peste 500.000 de cereri de cetatenie inregistrare oficial, dar se presupune ca ar fi in jur de 800.000 de cereri neinregistrate. Adica dintr-o populatie totala de 4 milioane de locuitori, 800.000 – o cincime! – vor sa devina romani cu acte in regula? Asta i-a inspaimantat si pe conducatorii de la Chisinau si au inceput sa joace cartea „daca nu sunteti cuminti, va param la tanti UE si la nenea Ivan!”.
Pus in fata incordarii relatiilor cu Republica Moldova, presedintele Basescu declara doar ca relatia cu romanii de peste Prut nu se va modifica. La fel si politica Romaniei cu privire la acordarea cetateniei pentru basarabeni. Deci lucurile merg tot inainte! Nu m-ar mira sa fie expulzat ambasadorul nostru de la Chisinau cat de curand! Dar sa nu facem speculatii!…
In aceste conditii nu prea inteleg care este marea graba sa-i declaram pe toti basarabenii cetateni romani? Care este avantajul pe termen scurt sau lung a Romaniei facand acest demers? Care sunt pierderile economice, politice, sociale, de imagine pe care le poate Romania suferi? Despre toate acestea in partea a doua a acestui articol.
Articole care au aceeasi tema:
- 15-03-2007 - Basarabenii, cetateni romani? (II)
Articole din categoria Politica:
- 15-02-2007 - Daca voi nu ma vreti, nici eu nu va vreu!
- 19-01-2007 - Actorii ratati de pe scena teatrului politic
- 12-11-2006 - Politica din compartimentul de tren
