Se pare ca pana la urma telenovela pensiilor s-a incheiat. Nu fara suspans, dar cu un sfarsit previzibil, domnul presedinte Basescu a promulgat legea pensiilor, lege care va determina – cel putin scriptic – cresterea pensiilor acordate de catre stat.
Legea aceasta este in principiu o lege buna. Insa definitia “buna” se refera la faptul ca ajuta o mare parte dintre pensionari prin marirea drepturilor banesti incasate de acestia, are si un efect electoral insemnat, dar produce un efort suplimentar la bugetul statului, efect ce nu trebuie negrlijat privind din perspectiva sustinerii cresterii economice a Romaniei.
Si atunci, daca aceasta lege este o lege buna, de ce a fost nevoie de tot taraboiul care s-a iscat in jurul ei? De ce a fost nevoie sa se spuna cuvinte grele pe post la ore de maxima audienta la adresa anumitor persoane cu functii de ministri, secretari de stat, dar si la adresa domnului Prim-ministru sau la adresa Presedintelui? Iar, pana la urma, sa fie aprobata fara sa mai fie retrimisa inapoi in Parlament?
Raspunsul la aceasta intrebare este nuantat. Prima varianta ar fi cea in care presedintele Basescu realizeaza faptul ca legea este una cu un profund caracter populist si un bun magnet pentru electorat, dar problema lui este ca fost propusa de adversarii sai politici, deci nu are nimic de castigat de pe urma ei. Atunci se impotriveste invocand diverse motive pentru a le arata tuturor ca nicio lege nu trece fara aprobarea sa. Mai putin conteaza aici ca acesta a fost un soi de “umflare a muschilor” la adresa adversarilor sai, conteaza mai mult faptul ca le-a aratat tuturor romanilor ca el este cel care isi pune ultimul semnatura pe o lege, deci nimic nu se face in tara fara aprobarera lui!
A doua varianta este una pe care putini au luat-o in calcul. Daca presedintele Basescu chiar are dreptate, iar efortul financiar asupra bugetului de stat este foarte mare? Daca cumva consilierii sai i-au atras atentia ca aceasta lege nu are un fundament economic solid? Este foarte posibil sa fie adevarat ce spune acum domnia sa. Atunci viitorul nu este foarte roz pentru cei care vor trebui sa puna efectiv in aplicare prevederile legii.
De fapt aici membrii PNL si cei ai PSD au servit pentru prima oara bine decand a inceput conflictul deschis dintre presedinte si prim-ministru. In primul rand legea are un vadit caracter electoral si e clar ca multi pensionari sunt / vor fi momiti cu o oarecare marire de pensie. In al doilea rand, daca este sa credem sondajele de opinie care sunt prezentate, PD-ul mai are putin si va forma singur viitorul Guvern la urmatoarele alegeri. Deci trebuia facut ceva! Si care categorie sociala este cel mai simplu de manipulat? Pensionarii! Asa ca legea trece, voturile vin! Ce conteaza ca se poate intampla sa nu fie aplicata legea din lipsa de fonduri? Vedem noi ce va fi dupa ce castigam alegerile…
Aici sta cheia intregii probleme. Dupa parerea mea Traian Basescu a realizat faptul ca legea nu poate fi pusa in aplicare decat cu mari eforturi bugetare. Si ce daca? Oricum nu se ocupa el de aplicarea legilor efectiv. Oricand poate sa dea vina pe ministerul muncii sau pe cel al finantelor. Dar atunci cand va incepe sa faca acest lucru isi va pierde automat imaginea pe care a incercat sa si-o construiasca de “presedinte jucator”, iar puterea sa va fi diminuata mult, poate chiar irecuperabil. Ce vor crede atunci alegatorii? “Domn’le, daca Basescu – pe care l-am ales sa ne reprezinte – nu poate sa rezolve problema si da vina pe altii, atunci trebuie sa-l votam pe altul!” Iar legea trebuie implementata gradual, anul 2009 fiind anul cu impactul cel mai mare asupra bugetului. Si, ca o coincidenta, tot in anul 2009 sunt si alegerile pentru presedinte…
Insa problemele lui Traian Basescu nu se opresc aici. Scenariul cel mai sumbru prevede cazul in care PD-ul castiga clar alegerile, formeaza sigur Guvernul si trebuie sa puna in aplicare legea pensiilor. De altfel, la cum il cunosc eu pe domnul Traian Basescu, acesta se va implica fatis in favoarea PD in campanie si le va acorda acestora un mare avantaj in fata contracandidatilor. Iar dupa ce castiga alegerilor, care va fi impactul asupra alegatorilor daca printre primele lucruri pe care le face guvernul nou instalat este sa amane punerea in aplicare a legii din lipsa de fonduri? In niciun caz unul pozitiv…
Confruntat cu situatia ingrata de a accepta acest adevarat cal troian numit legea pensiilor, presedintele Basescu a ales varianta in care, pana la urma, a acceptat sa aprobe legea. Probabil a realizat faptul ca nepromulgarea acesteia – chiar daca motivele sunt intemeiate – ii face mai mult rau decat bine din punct de vedere a popularitatii. Asa ca domnia sa a adoptat vechea regula romaneasca care spune ca “facem acum asa si vedem pe urma cum o rezolvam mai incolo”. Oare aceasta rezolvare va fi una de bun augur pentru sutele de mii de pensionari care abia reusesc sa traiasca de la o luna la alta si de la o pensie la alta?