Nu mă aşteptam ca domnul preşedinte Băsescu să nu promulge legea pensiilor în varianta în care această lege a fost adoptată de către Parlament. A fost o decizie pe atât de neaşteptată a dumnealui încât nici marii analişti politici nu mai ştiau ce să prezinte pe la televizor din moment ce aceştia probabil îşi pregătiseră un discurs tăios la adresa promulgării acestei legi.
De fapt situaţia politică în care domnul Băsescu s-a aflat a fost foarte delicată. Este binecunoscut faptul că deciziile guvernului Boc sunt în mare măsură luate în deplin consens cu punctul de vedere al domnului preşedinte. Aşadar este greu de crezut faptul că în acest caz controversata lege a pensiilor a trecut de guvern şi apoi de Parlament fără ca domnul preşedinte să îşi exprime părerea referitoare la conţinutul acesteia. În plus domnia sa nu a avut o atitudine tranşantă atunci când mijloacele de informare în masă au prezentat reportaje din care reieşea faptul că votul final asupra legii nu a fost dat în condiţii depline de legalitate. Aşadar o serie întreagă de persoane, printre care mă număr şi eu, credeam că totul a fost pecetluit şi legea va fi promulgată.
În schimb domnul preşedinte Băsescu a folosit dreptul domniei sale de a retrimite legea în Parlament, invocând faptul că femeile ar trebui totuşi să poată ieşi la pensie la 63 de ani şi nu la 65 aşa cum prevedea actul normativ. Un motiv destul de plauzibil, dar care este total scos din contextul actual. Mai mult decât atât, în trecut domnia sa a avut o atitudine complet diferită faţă de acest subiect, aşa cum reiese şi din raportul susţinut în faţa Parlamentului prezentat în luna septembrie. În plus faptul că femeile se vor pensiona mai repede va conduce iarăşi la situaţia prezentă şi astăzi prin care femeile primesc uneori mai puţini bani la pensie exact din cauza celor doi ani lipsă la cotizaţie.
Deci ce l-a făcut pe domnul preşedinte să îşi schimbe radical opinia? Am putea crede că s-a gândit la doamnele care vor ieşi mai repede la pensie şi îşi vor trăi bătrâneţea liniştit. Sau poate că s-a gândit la scandalul mediatic declanşat de adoptarea în Parlament a acestei legi. Sau poate pur şi simplu a gândit pragmatic şi a ajuns la concluzia că dacă va emite decretul de promulgare a acestei legi este posibil ca unii dintre partenerii actuali de guvernare – şi aici mă refer la UDMR – să fie mai puţin entuziasmaţi de acesta decizie şi poate să ia în calcul susţinerea în Parlament a unei eventuale suspendări a preşedintelui. De altfel, coincidenţă sau nu, motivul retrimiterii spre dezbatere a acestei legi este exact acelaşi cu unul dintre amendamentele propuse de UDMR şi neadoptat.
Mă aşteptam ca domnul Băsescu să nu lase decizia finală în mâinile sale. A avut ocazia de a declara această lege neconstituţională. Desigur, nu direct, ci prin intermediul judecătorilor Curţii Constituţionale numiţi şi reconfirmaţi în funcţie de către domnia sa. Dar Curtea Constituţională a avizat acest act normativ şi toată lumea credea că totul a fost deja parafat. În schimb, pe ultima sută de metri, domnul preşedinte hotărăşte că nu este corect ca această lege să fie promulgată şi o trimite înapoi spre dezbatere.
Ca o concluzie pot spune că domnul Băsescu şi-a exersat în această situaţie abilitatea politică de a răsturna un efect puternic negativ asupra imaginii sale. Procedând aşa domnia sa a împiedicat aplicarea unei legi care l-ar fi urmărit tot restul vieţii sale şi care ar fi putut avea şi alte urmări (suspendare, plângeri penale etc). Mai mult decât atât, motivul invocat i-a adus şi un oarecare val de popularitate: după ce că nu a promulgat o lege votată în condiţii suspecte se mai şi gândeşte la doamnele din toată ţara şi la cât de nefericite vor fi acestea dacă se măreşte vârsta de pensionare. Ce mai, o adevărată lecţie de etică…