Marţi,13

Marţi, 13 a fost o zi cu mult ghinion pentru guvernul Boc. Este absolut normal ca într-un stat democratic cu un Parlament ales direct să mai fie şi din când în când câte un guvern demis prin moţiune de cenzură, dar, probabil, în decembrie anul trecut, domnul Boc nu credea că i se va întâmpla exact domniei sale acest lucru. Faptul că până acum la noi în ţară nu s-a mai întâmplat să fie demis un guvern prin moţiune, face acest lucru şi mai interesant şi palpitant. Este o noutate atât pentru Parlament cât şi pentru Guvern. Din păcate, o noutate greu de digerat de către unii.

Moţiuni de cenzură au mai fost şi în alte legislaturi, dar, de fiecare dată, au fost respinse la vot. Prin emoţiile moţiunii au trecut şi guvernele Năstase, Tăriceanu (ca să enumăr doar unele cazuri mai recente), dar acestea şi-au putut găsi o majoritate parlamentară care să le recertifice încrederea în programul propus de guvernare. Însă ieri, premierul Boc şi guvernul său nu au mai putut convinge un număr suficient de membri ai Parlamentului să le acorde votul, aşa că acum sunt nevoiţi să se recunoască învinşi.

Am auzit azi tot felul de bazaconii: cum ca ar începe Revoluţia, cum că “ciuma roşie” nu îl lasă în pace pe Premier să îşi vadă de treabă, cum că va fi o lovitură de stat. Unde? În România? Nu cred. Poate în altă ţară sau în alt teritoriu, nicidecum în România. De ce? Pentru că demiterea unui Guvern – indiferent dacă acesta este unul bun sau unul mai puţin capabil – este una dintre prerogativele Legislativului. Nu este nimic nelalocul lui ca atunci când Parlamentul consideră că Guvernul nu mai acţionează în sensul punerii în practică a legilor emise de acesta, să dorească să aleagă pe altcineva care să fie capabil să realizeze programul propus.

Sunt de părere că domnul Boc îşi imaginase că există posibilitatea să fie demis. Mai mult decât atât, a pregătit şi un contraatac care să mai spele puţin ruşinea de a fi primul Premier demis post-Revoluţie: strategia legii pensiilor. Personal cred că legea pensiilor a fost special propusă spre dezbatere – în sensul asumării răspunderii – pentru a arunca puţin praf în ochi alegătorilor. Care este stratega ascunsă aici? Noi ne asumăm răspunderea pe lege, opoziţia iniţiază moţiunea de cenzură şi când moţiunea trece noi declarăm că legea era bună, dar “forţele oculte” au dorit neadoptarea ei. Bine gândit, dar prost implementat!

Acest plan a fost dejucat de către opoziţie simplu, doar prin amânarea dezbaterii privind această lege. Deşi pare hilar, dezbaterea privind asumarea răspunderii Guvernului pe legea pensiilor ar trebui programată în această săptămâna. Evident că în situaţia existentă în acest moment, programarea devine caducă, din moment ce Guvernul a fost demis şi noul Guvern – de fapt acelaşi guvern până la numirea şi investirea unuia nou – nu mai are puterea de a propune şi de a-şi asuma răspunderea pe nicio lege. Şah mat!

Mai mult ca sigur România nu va rămâne fără Prim-ministru. Se va găsi o altă majoritate parlamentară care va propune o altă persoană să formeze Executivul. În extremis, această persoană poate fi chiar Emil Boc, dar este greu de crezut că se va ajunge în această situaţie. Astăzi au avut loc negocieri între PSD, PNL, UDMR şi minorităţile naţionale petru investirea unui alt Guvern condus de primarul Sibiului, Klaus Johannis. În acest moment nu este sigur dacă această opţiune are şi girul preşedintelui Băsescu. Oricum ar fi, România nu va rămâne fără conducere executivă, mai ales că mai este doar o lună şi ceva până la alegerile pentru funcţia de Preşedinte.

Ce va rămâne scris în istorie referitor la ziua de ieri, marţi 13 octombrie? Va fi trecută ca fiind ziua în care pentru prima oară în istoria post-decembristă a României, guvernul investit a fost demis prin moţiune de cenzură. În acest fel guvernul Boc şi-a găsit un loc în istoria contemporană a României. Viitorul ne va dezvălui dacă România va regreta sau nu această înscriere în istorie.