Pentru domnul (încă) deputat Ion Stan demisia din Partidul Social Democrat nu este suficientă pentru eliminarea suspiciunilor privind presupusele acte de corupție de care este acuzat și, implicit, pentru a demonstra nevinovăția dumnealui. Acuzat de trafic de influență domnul Stan trebuie să își dea demisia și din Parlamentul României dacă dorește să dovedească că nu este vinovat de acuzațiile ce i se aduc. Ba, mai mult decât atât, trebuie să se pună la dispoziția organelor de anchetă pentru a se finaliza cât mai repede dosarul în cauză, atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată. Asta dacă domnia sa știe că nu a comis actele de corupție pe care procurorii le-au descoperit și, prin urmare, nu poate fi nici acuzat și nici condamnat.
Cu toate acestea domnul deputat Stan pare că nu are nicio intenție de a demisiona din Parlament, deși a demisionat din PSD. De fapt demisia din PSD a fost forțată de decizia domnului Prim-ministru Victor Ponta care, în calitatea dumnealui de președinte al PSD, i-a transmis un mesaj clar deputatului Ion Stan: ori demisionezi din partid, ori te excludem. Așa că domnul Stan a ales să demisioneze din partid, conștient fiind de faptul că partidul nu îl poate da afară și din Parlament, din moment ce abia a fost ales deputat la scrutinul din 9 decembrie 2012.
Situația aceasta ar fi putut fi evitată dacă plenul Camerei deputaților ar fi încuviințat arestarea domului deputat Stan, așa cum a recomandat comisia juridică a Camerei. Sau dacă domnul deputat Stan ar fi urcat la tribună Camerei deputaților și ar fi exclamat că dumnealui se pune la dispoziția justiției. Însă plenul reunit al Camerei deputaților nu a încuviințat cererea de arestare preventivă a domnului deputat. Care au fost motivele acestei decizii? Nu putem cunoaște niciodată răspunsul la această întrebare din moment ce doamnele și domnii deputați nu sunt oblgati să își justifice acțiunile efectuate în exercitarea mandatului. Însă, extrapolând și analizând, fără a avea neapărat studii juridice, se poate concluziona că un număr de 226 de cetățeni aleși deputați interferează în actul general de justiție și refuză ca unul dintre ei să fie anchetat și arestat că toți ceilalți cetățeni ai acestei țări. Oare în acest caz s-ar putea aplica prevederile din Codul penal referitoare la favorizarea infractorului?
Cu siguranță domnul Stan este nevinovat până la pronunțarea unei sentințe definitive și irevocabile de vinovăție. De altfel cred că nimeni nu a afirmat contrariul. Este foarte posibil ca acuzațiile ce i se aduc să fie doar răzbunări orchestrate de adversarii săi politici. Ar putea chiar fi vorba despre un alt cetățean Ion Stan implicat în traficul de influență, și nu de dumnealui. Sau poate că martorii să fi văzut prost sau să fi declarat fals ceea ce au văzut. Orice este posibil, inclusiv să fie declarat nevinovat de către instanță. Aici este și cheia problemei: nu Camera deputaților trebuie să ia act și apoi să decidă dacă un deputat este nevinovat sau nu, ci Înalta Curte de Casație și Justiție. Sunt două instituții diferite cu două scopuri diferite, fiecare având bine definit rostul pentru care a fost înființată. Dar, cu toate acestea, Constituția României permite apariția unor situații ca această în care se află domnul deputat Stan, situații care pun la îndoială separarea puterilor în stat.
Analizând în profunzime situația putem ajunge la concluzia că se putea evita tot scandalul dacă s-ar fi dorit cu adevărat acest lucru. În primul rând domnul Ion Stan nu este la primul său mandat ca deputat, dumnealui fiind ales și în legislatura trecută. Din moment ce acum s-a ajuns la arestarea preventivă presupun că anchetă a început mai demult și că era știut faptul că domnia să este anchetat în timpul campaniei electorale. Poate că partidul ar fi trebuit atunci să îi retragă sprijinul politic. Dar nu a făcut-o din moment ce domnul Stan a fost reales. Ciudată este și situația în care domnul Stan, candidat aflat în campanie electorală, nu a fost arestat deoarece era încă deputat pe mandatul vechi și a fost nevoie de încuviințarea Camerei deputaților. Mă întreb oare dacă alt candidat care nu era deputat ar fi întâlnit aceeași situație ar mai fi fost nevoie de încuviințarea Camerei deputaților? Cu siguranță nu. Deci unde este egalitatea de drepturi clamata de Constituția României la articolul 16?
În încercarea de a nu implica partidul și de a se disocia de un politician acuzat de fapte de corupție PSD-ul, prin vocea președintelui Victor Ponta, l-a obligat pe domnul Stan să demisioneze. Cred că acest gest a fost făcut târziu și deja imaginea partidului este afectată pentru că partidul l-a propus candidat pe domnul Stan, l-a susținut în campanie, a amânat luarea deciziei de încuviințare a arestării și apoi se presupune că membrii PSD au votat împotrivă în plen. Iar domnul Stan a demisionat din partid, nu și din Cameră deputaților, cunoscând faptul că demisia din funcția de deputat va conduce la punerea în executare imediată a mandatului de arestare. Înțeleg din declarațiile doamnei ministru Mona Pivniceru că justiția își urmează calea și faptele vor fi judecate în continuare. Eu adaug la declarația doamnei ministru faptul că inculpatul va rămâne în stare de libertate pentru că are imunitate parlamentară.
Concluzia acestui articol nu poate fi decât una singură: pentru a preîntâmpina viitoarele ingerințe ale forului legislativ în justiție trebuie modificată radical prevederea din Constituție care acordă imunitate senatorilor și deputaților în sensul că această imunitate să se refere doar la opiniile politice și acțiunile efectuate ca urmare a exercitării mandatului, nu la delictele de drept comun sau de drept penal. Și, cu siguranță, trebuie eliminată prevederea care solicită încuviințarea plenului Senatului sau a Camerei deputaților pentru arestarea unui parlamentar.