Despre mita electorală nu este mult de spus. Este clar pentru toată lumea că este ilegal să oferi bani sau alte foloase materiale pentru a obţine votul cuiva. Cunosc până şi cei care practică acest lucru că influenţarea votului se pedepseşte de către legea electorală. Dar pur şi simplu nu le pasă acestora din moment ce pot invoca oricând faptul că ei nu au convins pe nimeni să voteze cu un candidat anume, ci ei doar i-au reamintit persoanei respective că este dreptul acestuia să voteze. Un gest civic care mânjit cu bani îşi pierde orice semnificaţie.
Graniţa dintre legal şi ilegal este foarte confuză în acest caz. Pe de o parte faptul că “alegătorul” va merge la vot şi îşi va exercita dreptul de a-şi alege reprezentanţii este un lucru foarte bun. Am fost şi voi fi întotdeauna de părere că trebuie să mergem cu toţii la vot pentru că cei aleşi să deţină legitimitate în adevăratul sens al cuvântului! Deci convingerea cuiva să voteze pare mai degrabă un act civic decât unul nelalocul lui. Ilegalitatea apare atunci când sunt implicaţi şi bani în procesul de convingere. Să convingi pe cineva să voteze, indiferent ce candidat va alege, este un lucru corect. Să îi dai bani pentru asta este ilegal. Să îl forţezi să voteze cu cineva anume este iarăşi ilegal. În concluzie trebuie scos din ecuaţie factorul bani!
Mai nou tehnologia modernă ajută foarte mult la cumpărarea voturilor. În urmă cu câţiva ani era greu să verifici dacă “alegătorul” pe care l-ai “convins” chiar a votat cu cine trebuie. Trebuia să fie implicată şi comisia de la secţia de votare din moment ce era necesar ca odată cu “alegătorul” să între în cabină de vot şi un martor care să certifice votul pentru candidatul specificat. Desigur, era mai uşor să înşeli vigilenţa comisiei în cazul bătrânilor pentru că aceştia pot folosi un însoţitor care să îi ajute să voteze, dar pentru cei tineri ce se putea face?
În prezent această problemă a fost rezolvată prin folosirea telefonului mobil cu cameră foto. Deranjul este mult mai mic în acest caz pentru că “alegătorul” – dacă vrea să fie remunerat – trebuie să voteze candidatul ales, să facă o poză buletinului de vot şi, după ce a părăsit incinta secţiei de votare, să o prezinte celui care l-a convins. Acesta face plata după ce verifică proba foto. Pentru a preîntâmpina aceste situaţii am văzut la secţia de votare afişat un anunţ care specifica clar faptul că este interzis să intri cu telefonul mobil în cabina de vot. Dar verifică cineva acest lucru? Nu. Şi chiar dacă ar fi verificat tot puteai invoca că s-a activat camera din greşeală în timp ce tu vroiai să respingi un apel!
Pe de altă parte mă gândesc la inconştienţa de care dau dovadă “alegătorii” care îşi riscă efectiv libertatea pentru o sumă de bani de câţiva zeci de lei sau pentru câteva produse agricole primite “în dar”. Oare merită să îţi laşi familia în suferinţă pentru un gest stupid? Oare merită să cunoşti în detaliu sistemul penintenciar pentru ca ai votat de mai multe ori cu un candidat sau pentru că ţi-ai vândut votul, deşi nu crezi în cauza pe care acesta o reprezintă? Eu nu cred că merită acest sacrificiu, dar este dreptul fiecăruia de a face ce crede de cuviinţă că este normal.
În final contează mai puţin care sunt formaţiunile politice care practică acest gen de “convingere”. Tot ceea ce contează este faptul că acest fenomen există şi face rău de două ori: prima dată prin influenţarea rezultatului din cauza fraudei şi a două oară prin accentuarea fenomenului de absenteism de la vot pentru că cetăţenii îşi pierd încrederea în alegerile corecte şi democratice.