Visul şi promisiunea domnului Preşedinte Băsescu s-au realizat: s-a înfiinţat comisia parlamentară pentru revizuirea Constituţiei, dar şansele ca această comisie să îşi realizeze obiectivele asumate sunt foarte mici după părerea mea.
Prin această mişcare domnul Preşedinte nu mai are nicio grijă pentru că ceea ce depindea de domnia să a fost înfăptuit. Mai mult decât să convingă membrii PD-L să grăbească înfiinţarea acestei comisii nu era realizabil. În schimb dacă comisia va avea nevoie de câţiva ani pentru a propune o variantă acceptabilă pentru toţi cei implicaţi sau dacă rezultatul final va fi diferit de ceea ce se aşteaptă de la această comisie, atunci nu va mai fi în sarcina domniei sale. Pur şi simplu pentru că acest lucru nu are cum să depindă de instituţia Preşedintelui, oricare ar fi acesta.
Conform articolelor din presă, această comisie s-a înfiinţat cu scopul de a modifica Constituţia în concordanţă cu ceea ce poporul a decis: renunţarea la bicameralitate şi reducerea numărului de parlamentari la 300. Obiective lăudabile dar care sunt nedorite de către toate partidele parlamentare implicate, fără excepţie, deşi anumiţi oameni politici declară contrariul.
Oficial împotriva desfiinţării uneia dintre camerele Parlamentului sunt toate partidele parlamentare cu excepţia PD-L şi a grupului independenţilor. Personal cred că atât membrii PD-L cât şi parlamentarii independenţi doresc păstrarea situaţiei actuale, dar declară cu totul altceva. Motivul care îi determină să procedeze aşa este diferit în cele două cazuri: reprezentanţii PD-L nu pot ignora şi nega în mod evident referendumul pe care tot ei l-au impus pentru a-şi susţine candidatul Traian Băsescu, iar independenţii au dovedit până acum că sunt de aceeaşi parte a baricadei cu PD-L.
Probabil aceste două puncte – renunţarea la o cameră a Parlamentului şi reducerea numărului parlamentărilor – vor fi cele mai spinoase din punctul de vedere al negocierilor şi modificărilor ce vor fi operate. Până şi PD-L-ul, partidul care susţine aceste modificări, nu doreşte realizarea lor. Motivul este unul foarte practic: scăderea numărului parlamentărilor şi renunţarea la o cameră scade vertiginos şansele ca anumiţi demnitari să fie realeşi la scrutinul următor. Calculele se fac matematic: PD-L deţine în prezent aproximativ 35% din numărul total de 471 de mandate, ceea ce înseamnă că sunt 166 de parlamentari care reprezintă acest partid (+ nou-venita Teo se fac 167). Dacă actuală putere va gestiona bine criza economică şi alegătorii vor fi mulţumiţi de cum a fost condusă ţara, atunci sunt şanse ca procentul să crească până pe la 45%, deci la un număr potenţial de 135 de parlamentari, ceea ce se apropie oarecum de valoarea actuală.
Din păcate conducerea unei ţări aduce în puţine cazuri creşterea popularităţii partidului de la guvernare. În acest caz, cu optimism moderat, se poate prevedea faptul că PD-L va avea tot 35% din mandate, dar aceste procente se vor materializa într-un număr de doar 105 demnitari realeşi, ceea ce înseamnă aproximativ două treimi din numărul actual. Aşadar, dacă opţiunile electoratului rămân neschimbate, atunci PD-L pierde în jur de 60 de parlamentari. Un număr destul de mare dacă ţinem cont de faptul că partidele politice se bazează, în special în campania electorală, pe capacitatea posibililor candidaţi de a adună fonduri necesare realizării şi întreţinerii campaniei.
Cu toate acestea, starea României în prezent, economia afectată de criză, perspectivele neplăcute ale şomajului şi scăderea nivelului de trăi conduc mai degrabă la o degradare a popularităţii partidului de la guvernare, fenomen cunoscut drept „uzura de la guvernare”. Situaţia ar putea deveni total neplăcută dacă procentele câştigate de PD-L la următoarele alegeri vor fi sub 30% pentru că în acest caz numărul mandatelor ar scădea la sub 90, situându-se aproximativ la jumătate faţă de numărul actual. Desigur un procent de sub 25% ar reprezenta un eşec total pentru PD-L din moment ce din cei 167 parlamentari ar mai rămâne maxim 75 de demnitari.
Am prezentat aceste scenarii folosind drept exemplu PD-L pentru că acest partid doreşte reducerea numărului de parlamentari, cel puţin la nivelul declaraţiilor. Desigur că aceleaşi calcule se pot face şi pentru PSD sau PNL, păstrând proporţiile. În aceste momente contează mai puţin culoarea politică când ameninţarea e comună: reducerea numărului parlamentărilor va afecta puternic şi iremediabil puterea pe care respectivul partid o exercită asupra Legislativului. Chiar dacă voturile alegătorilor vor fi distribuite asemănător cu scrutinul din 2008 tot vor exista situaţii în care oameni fideli partidului şi implicaţi puternic în activitatea politică a acestuia vor rămâne fără mandat din simplul motiv că s-a micşorat numărul de posturi.
În plus, la un număr total mai mic de parlamentari, absenţa motivată sau nu a unui singur membru poate înclina balanţa la votul în plen. Totodată lipsa unor membri poate afecta cvorumul şi astfel anumite şedinţe de plen sau în comisie să nu mai poată avea loc. Deci este în interesul tuturor partidelor să se modifice Constituţia că să fie bifat acest lucru, dar să nu se schimbe nimic pentru că acest lucru poate afecta viitoarea reprezentare în Parlament, indiferent dacă acesta va avea o cameră sau două.
Având în vedere cele prezentate anterior putem crede faptul că nou înfiinţată comisie doreşte implementarea voinţei exprimate de popor prin referendum sau că nici pe departe nu se doreşte realizarea acestor deziderate?
Articole din categoria Politica:
- 29-03-2010 - Sus, deasupra tuturor
- 23-03-2010 - Derapajele democraţiei
- 01-12-2009 - Prin convingere
