Dupa o asteptare de aproximativ doua saptamani, duminica seara am fost la piesa de teatru „Revizorul” de N. V. Gogol, pusa in scena la Teatrul de Comedie de catre regizorul Horatiu Malaele. Cu toate ca acest spectacol are in distributie actori foarte cunoscuti (Stefan Banica jr., George Mihaita) si este regizat de un nume mare al teatrului romanesc, ceea ce m-a determinat mai mult sa-l vad a fost faptul ca am primit referinte foarte bune privind aceasta punere in scena.
Dupa ce a fost laudat atat de mult, am hotarat sa merg si eu sa-l vad. Am incercat de mai multe ori sa iau bilete, dar ghinion, se vindeau foarte repede. Oarecum de inteles avand in vedere faptul ca sala de spectacol se incadreaza la categoria sala de dimensiuni medii si ,in afara de asta, mai mult de jumatate dintre bilete sunt automat rezervate pentru comanda on-line. Asa ca am urmat sfatul doamnei vanzator si m-am prezentat sa cumpar bilete miercuri la ora 12.30, atunci cand se anunta programul pentru saptamanile urmatoare. Fericit ca am facut rost de biletul mult cautat, am asteptat sa vina ziua spectacolului…
Din pacate, asteptarea lunga s-a finalizat cu o mare dezamagire. Spectacolul mi-a lasat un gust amar nu neaparat prin prisma asteptarilor avute ci prin modul cum s-au desfasurat lucrurile atat pe scena cat si in sala. Din punctul meu de vedere, toata organizarea pentru acest spectacol se incadreaza la categoria haos total.
Va povestesc mai intai ce s-a intamplat inainte de inceperea piesei. In sala era o singura plasatoare care trebuia sa indrume pe toti cei care intrau inauntru. Si avand in vedere faptul ca s-au vandut toate biletele, sala era arhiplina. In afara de faptul ca respectiva plasatoare trebuia sa ofere explicatii, mai trebuia sa vanda si programul piesei, asa ca pot spune ca era complet depasita de situatie. In ajutorul ei a venit la un moment dat un tanar, dar acesta nu stia configuratia salii deci nu putea oferi niciun fel de ajutor in acest sens…
Urmatorul aspect pe care l-am remarcat provine din faptul ca au fost vandute toate biletele. Asa ca nu mai erau locuri si pentru invitatii actorilor, regizorului sau al sponsorilor. Dar cum invitatii nu puteau sta pe jos, s-a gasit o metoda in stilul romanesc: s-au adaugat scaune suplimentare de o parte si de alta a randului de fotolii si pe culoarul de mijloc. In acest fel culoarul din mijloc s-a ingustat asa de mult incat nu puteau trece doi oameni in acelasi timp unul langa altul… Iar pe laterale era si mai greu, mai ales pentru cei mai putini slabi!
Respectand „punctualitatea” romaneasca, spectacolul este anuntat la 18.30, dar incepe la 18.55. Asa ca multi spectatori au stat 25 de minute degeaba! Trecand peste aceste amanunte, piesa incepe! Atunci realizez faptul ca acustica salii lasa de dorit si sunetele nu se percep foarte clar in toate partile salii. Asa ca trebuie sa ma concentrez pentru a intelege ce se petrece pe scena. Efortul meu este inutil pentru ca dupa cateva minute de la inceperea spectacolului o individa (pentru ca nu o pot numi doamna!) se hotaraste sa vorbeasca la mobil si sa dea indicatii precise prietenilor dumneaei privind localizarea in sala. Se pare ca acesti prieteni au intarzit si nu se mai gaseau in sala! Asta dupa ce se amanase gongul de inceput cu 25 de minute!!!
Cat despre ceea ce s-a petrecut pe scena, nu mai am ce comenta… Dupa atatea comentarii si referinte pozitive, ma asteptam sa vad o piesa de teatru cel putin extraordinara, daca nu chiar geniala! Si cum intotdeauna nu se mai gasesc bilete, eram de parere ca trebuie sa fie o piesa buna si gustata de public. Asa ca am inceput cu o parere pozitiva anteriora. Din acest motiv dezamagirea a fost foarte mare… Ma asteptam sa vad pusa in scena o satira politica, o comedie de situatie cu replici inteligente si cu momente care sa te faca sa razi doar prin alaturarea/inlantuirea unor cuvinte cheie, un stil de umor inteligent.
Insa ceea ce s-a petrecut pe scena poate fi numit cel mult „sitcom”. Multitudinea replicilor tampe te faceau sa crezi ca esti la filmari pentru „Leana si Costel” nu la o piesa de teatru scrisa de un clasic! Ideea centrala a piesei a ramas intacta : un functionar din Sankt Petersburg se afla intr-un mic orasel de provincie si este confundat cu un revizor. Asa ca toti ceilalti se comporta foarte frumos cu el si cu prietenul lui. Ii ofera toate cele necesare (cazare, masa, bani, distractie), iar la sfarsit il mituiesc pentru a nu povesti sefilor lui cum anume se intampla lucrurile in oras, dar au grija sa vorbeasca de rau pe toti ceilalti! In final functionarul realizeaza ca va fi descoperit si pleaca inainte ca cineva sa-si dea seama de ce se intampla. In locul lui vine adevaratul revizor care cere si el mita.
Daca de la idee nu s-au facut abateri majore, va pot garanta ca interpretarea si comicul de situatie sunt tratate foarte superficial, iar ceea ce rezulta este mai mult o „susa” decat o piesa de teatru! Anumite situatii au aluzii sexuale evidente in momente care nu necesita o asemenea aluzie, undeva la mijlocul piesei se intampla un act sexual simulat intre „revizor” si fiica primarului corupt, iar spre sfarsit acelasi primar il pedepseste pe un afacerist local pentru ca l-a reclamat la „revizor” si il strange de organul genital! De-a dreptul fascinant! Probabil gandit strategic pentru a-i incalzi pe spectatori pentru ca de la mijlocul piesei s-a lasat un frig in sala, incat aveai impresia ca esti afara! Nu vreau sa ma intreb cum au rezistat domnisoarele/doamnele care erau imbracate in fuste sau rochii!
In alta ordine de idei, publicul a fost foarte entuziasmat de ceea ce se petrece pe scena, considerand haioase – daca nu chiar hilare – cuvinte precum „cur” din constructiile „a pupa in cur” si „ma doare in cur”. Si ce-i asa de interesant la cuvintele astea??? Personal nu am inteles, dar se pare ca erau unii spectatori fascinati. Si nu ai fi zis daca te-ai fi uitat la ei inainte…
Pentru a nu intarzia prea mult ora de final (va amintiti ca inceputul a fost decalat cu 25 de minute!) s-au hotarat organizatorii sa nu mai ofere pauza la mijlocul piesei. Daca e sa fiu rau, au facut foarte bine pentru ca se putea intampla sa gaseasca sala jumatate plina dupa pauza! Insa aceasta decizie a fost prost inspirata! De la jumatatea piesei incolo vedeai din cand in cand cate o doamna care se ridica si dorea sa iasa putin, dar ii mai ridica si pe ceilalti de pe randul ei! Cel mai probabil frigul din sala isi spunea cuvantul si cred ca se facuse coada la toaleta pentu femei, chiar daca nu era pauza!
Finalul a fost in aceeasi nota. Spectatorii s-au ridicat sa aplaude, dar niciunul dintre actori nu a fost ovationat! Pot spune ca pe masura efortului depus! Nu sunt un critic de teatru, dar este evident atunci cand actorii nu au chef sa joace si o fac pentru ca asta e meseria lor! Cam asa au stat lucrurile si duminica seara: actorii au jucat, dar nu au pus pasiune si a rezultat o farsa de spectacol!
Articole din categoria Recomandari:
- 01-02-2007 - Istoria Romaniei? In consolidare!
- 01-12-2006 - "/Happy End" fara sfarsit!
- 27-11-2006 - 007 a devenit 000
