“Dupa ea”. Care ea?

Ce imi place mie cel mai mult la filmele romanesti este ca au un specific local. Recunosti strazile si locurile prin care se desfasoara actiunea si esti familiarizat cu modul de a se purta sau de a vorbi al personajelor. Cateodata personajele trec prin anumite intamplari care sunt aproape absurde, dar traind in Romania te astepti sa se intample si asa ceva. De altfel, in anumite cazuri, in filmele americane actiunea este atat de indepartata de lumea pe care o cunoastem noi din viata de zi cu zi, incat realizezi aproape instantaneu ca acel film este o fictiune. De aceea, din cand in cand, mai vizionez si un film romanesc care sa mi se para veridic.

Saptamana aceasta am vazut filmul “Dupa ea“. Genul de film pe care il poti incadra la categoria “nici prea-prea, nici foarte-foarte”. Adica nici nu este o capodopera cinematografica, dar nici nu pot spune ca regret ca l-am vazut. Undeva pe la mijloc. Senzatia pe care am avut-o atunci cand s-a terminat filmul a fost ca tot ceea ce am vazut poate fi adevarat, se poate intampla, dar nu cred ca o intamplare asemanatoare poate exista in viata de zi cu zi.

Incadrat in categoria drama, filmul are drept subiect pasiunea personajului principal masculin pentru o necunoscuta blonda. Daca la inceput aceasta pasiune poate fi considerata doar o ratacire de moment, spre sfarsitul filmului ea devine o adevarata obsesie. Pentru cine? Pentru o tanara domnisoara pe care nu a intalnit-o niciodata si careia nu i-a vorbit niciodata! Deci, o himera! Merita oare sa isi riste viata – atat cu cele bune cat si cu cele rele – doar pentru o iluzie?

Trebuie precizat faptul ca personajul principal masculin, Stefan – interpretat de Dragos Bucur – este casatorit, are o sotie foarte frumoasa – rol interpretat de Anca Florea – si trei copii: pe Toto de trei ani si inca doi gemeni nenascuti. Tot el se afla in pragul unui salt spectaculos in cariera si se prevede chiar ca va fi relocat in Japonia impreuna cu familia. De ce trebuie sa alerge atunci dupa o femeie pe care doar a zarit-o de cateva ori? Mai ales ca, dupa parerea mea, nevasta lui arata mult mai bine decat blonda enigmatica!

Din pacate Stefan nu ia in calcul acest lucru si nu mai gandeste limpede atunci cand vrea cu orice pret sa o cunoasca pe cea care il obsedeaza. Astfel filmul devine o cursa nebuna a sa catre momentul mult asteptat al intalnirii, dar, de fiecare data, o rateaza cu putin pe enigmatica domnisoara. In tot acest timp este la un pas sa fac un accident de masina, fetita sa il salveaza de la inec, aproape isi distruge casnicia, cariera lui este pusa in pericol, deci tot ceea ce a realizat el in viata este pe cale sa se destrame!

Evident ca filmul este presarat cu momente de umor romanesc, dintre care cel mai bine sunt realizate cele de umor de situatie si replicile cu doua intelesuri. Asa cum va spuneam la inceput sunt anumite jocuri de cuvinte intraductibile pe care doar romanii le pot intelege si le pot aprecia la adevarata lor valoare. In filmul “Dupa ea” am remarcat un joc de cuvinte foarte reusit: alaturarea si transferul de semnificatie dintre cuvintele “pasiune” si “pensie”. Foarte bine gandit! Mai ales cand despre Stefan se afirma ca are o “pensie” foarte mare…

Ceea ce ii lipseste acestui film este logica actiunii. La inceput familia lui Stefan pare una normala in care toti membrii ei sunt fericiti. Apoi numai dupa cateva momente nevasta sa se supara aparent fara motiv si incepe sa-l chestioneze daca are cumva o aventura. Asta la inceputul filmului cand el chiar nu facea nimic! Ciudat este ca la sfarsit pare mult mai intelegatoare dupa ce individul lipseste doua nopti de acasa si ii recunoaste ca s-ar putea sa fi petrecut una dintre nopti in compania unei japoneze. Deci, atunci cand are motiv de suparare nu zice nimic si il iarta, dar cand chiar nu avea de ce sa se supere, ea o face!

Tot din categoria lipsa logicii in cadrul actiunii este si faptul ca directorul cel mare il lauda pe Stefan pentru munca sa, ii da o zi libera, iar apoi spre sfarsitul aceleiasi zile o roaga pe o colega a lui (Dana Nalbaru – intr-o aparitie neimpresionanta) sa il gaseasca si sa revina la birou! Cata inconsecventa la directorul acela! Si cand te gandesti ca el a insistat sa ii dea lui Stefan liber!

Al doilea lucru care nu mi-a placut la film a fost faptul ca tensiunea nu a crescut pe timpul desfasurarii actiunii. Dupa ce a intalnit-o pe blonda misterioasa, personajul traieste aproape aceleasi sentimente pana in penultima scena a filmului. De fiecare data rateaza intalnirea cu blonda si isi ineaca amarul in tutun si alcool. Ba chiar foarte mult alcool! Si, mai mult decat atat, bea pana se imbata si apoi se urca la volan! Si cand te gandesti ca filmul este incadrat la audienta generala!…

In final vreau sa va povestesc despre cel mai neverosimil lucru din acest film. Stefan este angajat la o agentie de publicitate si pe la jumatatea filmului este promovat sef de proiect, deci nu are o functie asa de mare. Interesant este faptul ca ajunge acasa la ora 17 (greu de crezut acest lucru in realitate) si castiga atat de mult incat nevasta sa nu lucreaza, are casa in cartierul francez, conduce un Hyunday 4×4, bea numai apa plata Perrier si arunca cu banii in stanga si in dreapta. Asa da loc de munca!

Concluzia la care am ajuns dupa terminarea filmului este ca subiectul e bun, interpretarea asa si asa, scenariul are cateva lacune, dar merita vazut mai ales pentru atmosfera familiara si cateva scene foarte bine jucate. Per asamblu nu ma astept ca acest film sa primeasca vreun premiu, dar nici nu cred ca spectatorii il vor ocoli.