Cateodata cuvintele nu pot exprima ceea ce vrei sa spui. Aceasta este si impresia mea acum cand vreau sa va povestesc despre probabil cel mai bun film romanesc pe care l-am vazut in ultimii ani. Daca stau bine si ma gandesc este cel mai bun film romanesc pe care l-am vazut dupa Revolutie.
Denumirea filmului este ciudata: “/Happy end“. Nu stiu exact ce cauta acel slash acolo, dar trebuie sa invat sa nu mai pun atatea intrebari ca s-ar putea sa primesc si raspunsuri…
Desi azi eram hotarat sa nu ma duc la cinematograf ca sa vad o drama, va asigur ca a meritat pe deplin sa vizionez acest film. Nu stiu exact ce m-a atras cel mai mult, dar un lucru e sigur: are un anumit farmec local pe care filmele comerciale din ultimul timp l-au pierdut. Este vorba de transpunerea in viata reala a romanilor si de impresia ca esti si tu acolo, langa cameraman si vezi actiunile asa cum se petrec intr-un decor care ti se pare foarte cunoscut pentru ca scenografia este foarte bine pusa la punct.
Subiectul este unul foarte simplu: Alexandra, o eleva de aproape 18 ani este gasita moarta pe faleza din Eforie. Crima, accident sau sinucidere? Aceasta este intrebarea. Impresia initiala este ca filmul se va desfasura ca un adevarat film politist: aflarea cauzelor, identificarea martorilor si descoperirea misterului. Insa nu este nici pe departe asa! Bazat pe flash-back-uri ale prietenilor Alexandrei, regizorul iti permite sa identifici minut cu minut care este adevarata situatie a Alexandrei si cum anume a ajuns ea pe faleza fara suflare.
Toate acestea se petrec in Romania anul 2005 in care banii, coruptia si santajul sunt cele mai importante arme. Filmul abunda in scene pe care le identifici ca facand parte din viata reala. Nu ii lipsesc copii de bani gata, drogurile, petrecerile “udate” din belsug si “prafuite” asijderea, neveste inselate si amante foarte atragatoare. Evident ca nu poate lipsi si politicul, prezent printr-un senator corupt care se ocupa de traficul de stupefiante. Iar acolo unde este un senator corupt trebuie sa fie si un ziarist care scurma in mizerie pentru a aflat totul despre oricine i-ar putea sta in cale.
In toata acesta invalmaseala, un locotenent de politie trebuie sa desfaca misterul mortii subite a unei tinere care avea toata viata inainte si care isi dorea sa urmeze o facultate, deci nu avea nici un motiv aparent pentru a se sinucide. In plus, citind cronica pe Internet, am aflat si de faptul ca Alexandra era insarcinata in luna a treia, desi nicaieri in film nu se spune nimic de acest lucru…
Politistul vede in biata eleva pe fiica sa, care a fost omorata din gelozie de catre prietenul ei de atunci. Si cum nu a putut sa il pedepseasca pe acesta din lipsa de probe, acorda tot interesul acestui accident si este ferm convins ca, asemenea fiicei sale, moarte a survenit datorita unei crize de gelozie si ca faptasul este prietenul Alexandrei. Dar este greu de dovedit acest lucru, mai ales datorita faptului ca acest prieten este fiul senatorului corupt, iar in Romania acestia raspund la intrebarea: “Cum te chema?” cu “Eu sunt fiul senatorului X”. Apoi, in caz ca se poate dovedi ceva, urmeaza replica “Da tata bani si ma scoate si sa vedeti voi atunci cum fac eu ceva pe voi!”.
Evident, ca orice film romanesc, nu putea sa nu existe discrepante de scenariu si de regie. Insa acestea pot fi trecute cu vederea. Actiunea se desfasoara liniar si realizezi repede ce anume a vrut sa transmita regizorul. Avand in vedere faptul ca acesta, Radu Potcoava, este la debutul sau, putem sa ii acordam clementa… 🙂
Dupa cum va spuneam, scenografia este foarte, foarte bine pusa la punct. In primul rand sectia de politie arata exact cum arata de obicei o sectie de politie de la noi. Cateva mese saracacioase, scaune tari din lemn, totul se scrie pe foi A4 cu pix de 30 de bani, nu este niciun computer prin preajma si asa mai departe. Apoi personajele sunt imbracate adecvat cu anotimpul si cu moda anului 2005. Nu in ultimul rand, atmosfera din cluburi este redata cat de cat fidel, si cel mai important, este foarte bine realizata scena in care are loc o petrecere de fite intr-un apartament de bloc.
Desi s-ar putea crede faptul ca acest film are un final fericit, va pot transmite faptul ca nu are final deloc! Totul este lasat la interpretarea spectatorului. Nu stii exact ce s-a intamplat, dar banuiesti. Totodata, nu stii exact ce se va intampla, dar speri ca binele va infrange raul si cei vinovati vor plati. Dar nu poti fi sigur de acest lucru niciun moment… Asa ca ramane sa iti construiesti singur finalul, asa cum doresti.
Desi filmul este foarte bun si, de ce nu educativ, va pot spune ca in sala nu erau mai mult de 40 de spectatori. Acest lucru se poate intampla si din cauza faptului ca filmul nu a fost promovat aproape deloc si, posibil, si din cauza faptului ca regizorul a boicotat premiera filmului sau de debut considerand ca filmul este “neterminat”. Din cate am inteles eu, se referea doar la faza de post-productie, si nicidecum la faza de filmari, toate imaginile fiind filmate pana la inceputul lui 2006.
In final va recomand cu caldura sa va duceti la cinematograf sa-l vedeti! In aceasta saptamana ruleaza la cinematograful “Studio” de pe Bulevardul Magheru. Merita sa-l vedeti la cinematograf! De altfel, nu cred ca-l veti gasi pe Internet, si, nu in ultimul rand, merita sa dati 8 lei ca sa incurajati industria romaneasca de filme!
Articole din categoria Recomandari:
- 27-11-2006 - 007 a devenit 000
- 27-07-2006 - Cosmarul din Noaptea Devoratorilor de Publicitate