Farmecul unui film românesc este unul aparte. Aşa cum am mai scris şi în alte articole din categoria “Recomandări” văd cu plăcere filme româneşti pentru că îmi place să identific locurile în care au fost filmate scenele, recunosc oamenii de pe stradă ca fiind români şi – poate cel mai important lucru – în peliculele româneşti de obicei se vorbeşte în limba română ceea ce determină folosirea unor jocuri de cuvinte intraductibile şi pe care doar românii le-ar putea înţelege!
“Restul e tăcere” este un film despre viaţă, despre idealuri şi despre dorinţa de a realiza ceea ce ţi-ai propus! Personajul principal, Grigore Brezianu (Grig pentru prieteni), interpretat de către Marius Vizante, este un tânăr regizor de film ce încearcă să impună această artă la începutul secolului XX. Marele său vis este să realizeze un film despre războiul de independenţa al României. Această întreprindere era greu de realizat în anii de pionerat ai cinematografiei, ani în care doar actorii de teatru erau consideraţi actori şi în care filmele reprezentau pentru mulţi doar “nişte umbre mişcătoare pe pereţi”.
Perseverenţa lui Grig şi hotărârea sa de a-şi finaliza cu bine proiectul sunt puse la grea încercare de refuzurile primite şi de atitudinea ostilă a celor care îl înconjoară, începând cu tatăl său – binecunoscut actor de comedie al acelor timpuri – care doreşte ca fiul său să fie şi el actor, iar dacă nu se poate măcar custode al garderobei Teatrului Naţional, şi terminând cu toţi cei care considerau cinematograful bun doar pentru muncitori şi nu pentru elite.
Aflat în situaţia în care aproape i se fură ideea de scenariu de către o mare companie străină producătoare de filme, fără finanţare şi în conflict deschis cu tatăl său, Grig nu renunţă la idealul său şi reuşeşte să realizeze filmul până la sfârşit. Ajutorul vine aproape nesperat de la un om bogat al acelor vremuri care sponsoriza mai multe forme ale artei (pictură, sculptură, desen) şi care este convins de către Grig să investească în acest film pentru că îi va aduce profit, între cei doi dezvoltându-se ulterior şi o prietenie care se va sfârşi altfel decât s-ar fi aşteptat orice spectator.
Filmul în sine este o radiografie a societăţii româneşti de început de secol XX în care se identifică multe metehne prezente şi azi. Cea mai evidentă dintre ele este modul josnic prin care se scapă de concurenţă, aici făcând referire directă la destinul tragic al peliculei realizate de către o altă casă de producţie cu un scenariu asemănător care este confiscată şi apoi arsă cu largul concurs al şefului Poliţiei.
În aceeaşi ordine de idei se identifică pe parcursul filmului o secvenţa în care urma să fie filmată o scenă de război. Pentru a simula cât mai fidel situaţia reală de la Plevna din timpul războiului de independenţa sunt angajaţi trei generali în rezervă care trebuie să dea ordine trupelor să se mişte în front pentru a fi filmate. După ce aceşti trei generali se ceartă timp de aproape o zi pe tema direcţiei de atac, realizează că nu pot simula atacul deoarece nu cunosc planurile de apărare ale părţii inamice! Profund românesc!
Tot în această secvenţă este de o sinceritate dezarmantă replica unui căpitan prezent la filmări. Întrebat dacă au fost pregătiţi soldaţii pentru scenele de luptă, căpitanul răspunde: “Da, să trăiţi! Pe cei mai înalţi şi frumoşi i-am îmbrăcat în uniformă românească, iar pe ceilalţi în uniformă turcească!” Stai şi te întrebi dacă nu cumva această replică face referire la desfăşurarea de poliţişti pe stradă cu ocazia summit-ului NATO! Cu toate acestea, alegere figuranţilor pentru armata romană se dovedeşte a fi neinspirată din moment ce la prima dublă cad toţi ca seceraţi atunci când regizorul le spune să moară câţiva, la a doua dublă nu mai cade niciunul, abia la a treia reuşind să fie filmată scena cât de cât bine!
În special pentru aceste scene vă recomand să vizionaţi filmul pentru că veţi descoperi în el un farmec aparte pe care doar filmele bine realizate îl au. Mai mult, la finalul filmului este foarte bine ascunsă o scenă ce răspunde la întrebarea dacă personajul principal feminin – Emilia – are sau nu copii…
Articole din categoria Recomandari:
- 27-01-2008 - "Legendă vie" pe ecrane
- 24-12-2007 - "Cel mai bun prieten al meu"
- 25-10-2007 - "Ingerul necesar". Care inger?
Am citit cate ceva despre acest film, sper sa apuc si sa-l vad… e placut sa vezi ca se mai face si ceva bun in Romania!