Am citit zilele acestea în presă despre progresul înregistrat la Autostrada Soarelui şi despre faptul că anul viitor vom avea o autostradă funcţională de la Bucureşti la Constanţa. Conform Hotnews domnul ministru Berceanu a declarat că lucrările la două dintre cele trei segmente ale ultimului tronson de autostradă încă neconstruit sunt în grafic. Pe cel de-al treilea segment se înregistrează întârzieri pe care domnul ministru încearcă să le justifice.
Domnia sa avansează drept dată de finalizare a construcţie sfârşitul anului 2011, exact bine încât lucrările de anvergură să se suprapună cu sezonul estival! Pentru a îndulci situaţia aflăm că începând de la mijlocul anului viitor putem circula pe autostrada de o singură bandă (sâc!), model perfect românesc! Despre ambuteiajele şi nervii şoferilor care vor trebui să îndure ore întregi în arşiţa dogoritoare a Bărăganului domnul ministru nu mai spune nimic.
În schimb încearcă să dea vina pe diverse motive apărute după începerea lucrărilor. Primul dintre acestea este descoperirea unui sit arheologic în calea autostrăzii, situaţie ce nu putea fi prevăzută la începutul lucrărilor şi care a determinat devierea traseului acesteia cu cinci kilometri. Domnul ministru are parţial dreptate în această privinţă pentru că înaintea începerii lucrărilor efective la autostradă au fost efectuate studii de prefezabilitate şi fezabilitate care ar fi trebuit să atenţioneze despre posibila descoperire a vestigiilor respective, având în vedere că toată zona Constanţa este încărcată de asemenea situri.
Al doilea motiv invocat de către domnul Berceanu este existenţa unei “pădurici” pe traseul autostrăzii. Desigur că domnul ministru nu ar avea nicio mustrare de conştiinţă dacă ar ordona defrişarea parcelei necesare pentru autostradă, dar este împiedicat pentru moment să facă acest lucru de faptul că respectiva “pădurice” este inclusă în programul Natura2000. Mai mult decât atât, domnul ministru este supărat şi pe faptul că în mijlocul pădurii este o unitate militară, iar dumnealui se întreabă retoric cum poate fi construită o unitate militară în mijlocul unui areal protejat. Răspunsul, domnule ministru, poate fi foarte simplu: nu cumva “păduricea” a devenit sit protejat după ce s-a construit în interiorul ei unitatea militară?
Aceste două situaţii ne conduc cu gândul la faptul că ori studiile de prefezabilitate şi cele de fezabilitate au fost prost întocmite, ori nimeni nu a catadicsit să le citească! Asta după ce aceste studii au costat probabil o sumă importantă de bani! Atunci mă întreb de ce se mai irosesc bani cu întocmirea acestor studii? Oricum toată lumea conştientizează faptul că este necesară o autostradă de le Bucureşti la Constanţa, deci nu era necesară justificarea construirii acesteia din punct de vedere economic sau social. În schimb, dacă tot au fost făcute aceste studii, consider că era totuşi necesar ca acestea să conţină şi eventualele riscuri la care poate fi expus proiectul. Sau cumva studiile au fost efectuate în timpul altui guvern şi construcţia efectivă a demarat în timpul actualului guvern, proiectul fiind reluat de la zero după modelul românesc brevetat: “Istoria începe cu noi!”?