Maria se căsătoreşte. Nimic neobişnuit din moment ce între ea şi logodnicul ei este o poveste de dragoste lungă ce a debutat prin facultate şi continuă nestingherită şi acum. Aşa că primesc invitaţie la ceremonia de cununie civilă chiar săptămâna trecută.
La început m-am întrebat de ce s-or fi grăbit să se căsătorească chiar acum, dar aşteptând debutul ceremoniei şi discutând cu ea, aflu că ei vor să plece în voiajul de nuntă către o insulă exotică, unde accesul este permis doar cu paşaport, iar paşaportul Mariei expiră în curând. Deci este nevoită să îl schimbe şi vrea să îşi facă un nou paşaport cu numele preluat la căsătorie. În definitiv deranjul nu este atât de mare din moment ce ei doi oricum au programată cununia religioasă şi petrecerea în iunie.
Aşadar joi la ora 14.30 ar fi trebuit să debuteze ceremonia. Deşi cunoscuţii au ştiut despre ceremonie, pentru unii a fost dificil să participe din cauza orei la care a fost programată. În această situaţie la ceremonie au fost mirii, naşii, părinţii miresei, o mătuşă a mirelui şi câţiva prieteni, printre care eram şi eu. Evident că fiecare a venit cu un buchet de flori pentru mireasă, dar cum cei prezenţi nu erau foarte numeroşi, Maria a primit în total patru buchete de flori.
Pesemne nici nu avea nevoie de mai multe. Ce poate face cu mai multe? Oricum ele vor ajunge toate să se ofilească în mai puţin de o săptămâna de la data când au fost primite. Per asamblu contează mai puţin acest aspect luând în calcul desfăşurarea ulterioară a evenimentelor.
După ce se finalizează ceremonia, aşa cum se obişnuieşte la un astfel de eveniment, se bea o cupă de şampanie cu cei prezenţi, se fac urări pentru tânărul cuplu şi apoi lumea se retrage. În acelaşi mod au decurs lucrurile şi la nunta Mariei, cu o mică excepţie însă: înainte de a pleca apare printre invitaţi un reprezentant al stării civile cu o cerere destul de neobişnuită. Acesta o roagă pe Maria să îi lase lui cel mai frumos buchet. Observând stupefacţia din privirea miresei, individul plusează afirmând că nu doreşte buchetul pentru el, ci pentru domnul director de la starea civilă (!) care intenţionează să o surprindă plăcut pe soţia sa cu buchetul respectiv.
Evident că Maria refuză direct cererea individului. Acesta nu pare a fi supărat în urma refuzului primit şi se retrage. Analizând în detaliu omul nici nu avea vreun motiv de supărare din moment ce el a încercat, dar nu s-a putut. Nicio problemă, mai sunt şi alte nunţi programate!
Situaţia trebuie totuşi analizată în asamblu. În primul rând nu sunt convins că individul chiar dorea buchetul pentru soţia domnului director. Există posibilitatea ca angajatul să fi avut o înţelegere prealabilă cu florăresele din poarta primăriei ca împreună să “recicleze” buchetele de flori pe care miresele le lasă sau le uită. Analizând la rece poate fi şi aceasta o sursă de bani. Simplu, direct, neimpozabil.
Pe de altă parte există şi largul concurs al mireselor. În cazul în care sunt mulţi invitaţi la ceremonia există o probabilitate foarte mare ca numărul de buchete de flori să fie apreciabil. În aceste condiţii tinerele mirese lasă şi ele un buchet la starea civilă, “că aşa se face”. La un moment dat acest lucru poate deveni o cutumă, iar cele superstiţioase o vor respecta întocmai în dorinţa de a nu se întâmpla ceva aducător de ghinion în ziua nunţii!
În al doilea rând, chiar dacă buchetul era cerut pentru a fi oferit soţiei domnului director, situaţia tot era nelalocul ei. Chiar aşa de prost plătit să fie acest domn director încât să nu îşi permită să îi cumpere un buchet de flori soţiei? Mi-e greu să cred acest lucru, mai ales că dumnealui este directorul acelei structuri, deci se presupune că are şi cel mai mare salariu! Aşadar, dacă dumnealui nu are posibilitatea de a cumpăra un buchet de câţiva zeci de lei atunci încep să mă întreb dacă subalternii săi au bani pentru a-şi asigura traiul zilnic…
În cazul în care motivul invocat de către angajat este cel corect, atunci domnul director este cumva victima puterii obiceiului. Probabil a mai procedat aşa şi în trecut şi acum i se pare că aşa este normal să facă. S-a obişnuit să primească, iar dacă nu i se oferă trimite pe cineva şi cere în numele lui. “Tributul” trebuie să fie oferit prin alegerea celui mai frumos buchet, pentru că doar e special pentru domnul director!
Personal consider că acţiunea angajatului distruge iremediabil imaginea instituţiei pe care acesta o reprezintă. Contează mai puţin dacă chiar a fost pus de către conducere să o facă sau a făcut-o în interesul propriu. Maria va rămâne toată viaţă ei cu amintirea neplăcută de la ceremonia de oficiere a căsătoriei…
Intâmplarile sunt 100% reale, fiind relatate la persoana întâi singular pentru a proteja identitatea sursei. Maria este un personaj fictiv!
Ni s-a intamplat si noua, si Cristina a primit j-de buchete, si a si lasat cateva flori insa nu frumoase, si nu ambalate, dar care totusi vor traversa circuitul.
Asa ca nu e doar real, si aproape normal cazul.