Ionică se angajează la bancă

Vremea a trecut şi acum Ionică este proaspăt absolvent al Facultăţii de Cibernetică, Statistică şi Informatică Economică din cadrul Academiei de Studii Economice Bucureşti. Cei patru ani de facultate au trecut ca gândul şi acum Ionică se vede pus în faţa unei situaţii nemaintalnite anterior: ca să îşi poată continua studiile, respectiv masterul într-un anumit domeniu, Ionică trebuie să facă rost de bani pentru a plăti taxa de şcolarizare. Şi cum poate face rost de bani în alt mod decât prin a se angaja?

Aşa că Ionică se hotărăşte să se angajeze. Experienţa din vară trecută l-a învăţat că un proces de recrutare este o activitate ce se desfăşoară într-o perioadă de timp destul de lungă, în care el, candidatul, trebuie să se aştepte ca oricând să fie chemat pentru al “n”-lea interviu necesar sau mai puţin necesar. Finalitatea procesului este cunoscută candidatului doar dacă semnează contractul de angajare, pentru că în celelalte cazuri – de cele mai multe ori – nu află nicicând dacă a fost sau nu selecţionat din moment ce instituţia care l-a chemat la interviu uită să îl mai anunţe ulterior care este rezultatul întrevederii!

Înarmat cu multă răbdare şi fiind foarte convins că deţine anumite calităţi care îl pot propulsa în faţă altor candidaţi, Ionică se duce la interviul pentru un stagiu de practică la o instituţie bancară din România. Interviul preliminar decurge foarte bine, Ionică este întrebat despre ce cunoştinţe de economie / finanţe deţine, ce limbi străine vorbeşte şi, cel mai important, ce anume vrea să se facă când va fi mare. În acest moment Ionică specifică clar faptul că deşi a absolvit o facultate cu profil informatic, nu doreşte să activeze în acest domeniu, fiind foarte atras de activitatea bancară în sine.

Finalul interviului îi oferă lui Ionică speranţe mari în ceea ce priveşte şansele sale de a fi acceptat în program. Este conştient de faptul că vor fi doar 25 de candidaţi acceptaţi, dar el este încrezător în propriile forţe şi cunoştinţe, aşa că se aşteaptă să fie sunat pentru a i se comunica rezultatul final sau ca mai este necesar încă un interviu. Spre surprinderea sa, aşteptarea nu durează mult şi după aproximativ două săptămâni este sunat şi anunţat că a fost acceptat în program şi că este invitat pe data de 1 septembrie la sediul instituţiei pentru întâlnirea preliminară în care li se vor explica candidaţilor acceptaţi detaliile stagiului de practică.

Ionică este foarte fericit. După mai puţin de trei luni de la absolvirea facultăţii a găsit un post interesant, post care îl poate ajuta în viitoare sa carieră în bancă. Evident că Ionică aşteaptă cu nerăbdare prima sa zi de lucru gândindu-se la diversele oportunităţi ce pot apare după finalizarea stagiului de practică sau pe parcursul acestuia. Pe de altă parte Ionică este încântat şi de faptul că nu trebuie să lucreze în programare, domeniu pe care nu l-a înţeles în timpul facultăţii şi de care nu este foarte ataşat.

Din păcate pentru Ionică prima zi de stagiu coincide şi cu prima dezamăgire majoră. În această zi Ionică află că este repartizat la departamentul IT şi nu la alte departamente care activează efectiv în domeniul bancar. Motivul acestei repartizări este faptul că planul stagiului de practică prevedea şi recrutarea a cinci candidaţi ce deţin cunoştinţe de tehnologia informaţiei, iar recrutorii au decis că Ionică se încadrează excelent în profilul candidatului căutat din moment ce a absolvit Facultatea de Cibernetică, Statistică şi Informatică Economică din cadrul Academiei de Studii Economice Bucureşti. Nu a contat niciun moment faptul că Ionică a specificat clar şi chiar de mai multe ori că nu vrea să lucreze în domeniul tehnologiei informaţiilor, ci în domeniul bancar!

Aşadar Ionică este pus în faţa unei decizii grele: renunţă la stagiul de practică sau continuă într-un departament în care nu doreşte să activeze. Constrâns de faptul că data de 1 octombrie coincide cu data începerii anului universitar, dată la care trebuie plătită taxa pentru programul de master la care este înscris, Ionică este nevoit să accepte starea de fapt actuală şi să continue stagiul de practică pentru că doar aşa este sigur că va fi remunerat în această perioadă.

Puţin câte puţin cele patru luni ale stagiului de practică se apropie de sfârşit. Ionică a activat în cadrul departamentului IT în această perioadă şi a încercat să acumuleze cât mai multe cunoştinţe. Este clar pentru el că nu vrea să continue în acest departament, aşa că la evaluarea finală are din nou o întrevedere cu colegii de la Resurse Umane cărora le reaminteşte faptul că el nu doreşte să rămână în departamentul IT. Spre fericirea lui, se eliberează un post în alt departament al băncii, post în care va desfăşura o activitate de colaborare cu celelalte bănci din sistem. Aşa că Ionică intră din nou într-o lună de probă pe noul post! Determinat să se autodepăşească, Ionică învăţa repede ce anume trebuie făcut şi finalul lunii îi aduce contractul de angajare mult visat.

După ce semnează contractul, Ionică se întreabă retoric: de ce a fost nevoie să “piardă” patru luni din viaţă pentru a ajunge într-un post care i se potriveşte cu adevărat? Doar pentru că la finalul recrutării pentru stagiul de practică, colegii de la Resurse Umane să declare că au găsit şi pe cei cinci candidaţi pentru departamentul IT? Nu cumva aparentul “succes” al colegilor implicaţi în recrutare a devenit un real eşec la nivelul întregii organizaţii, din moment ce Ionică a părăsit departamentul IT la finalul stagiului? Oare nu ar fi fost mai bine să îl asculte şi pe el cineva şi să îl repartizeze la alt departament? Un lucru este sigur: s-ar fi “economisit” patru luni din viaţa lui Ionică şi patru luni de inactivitate a sa în cadrul departamentului IT!

Intâmplarile sunt 100% reale. Ionică este un personaj fictiv!