PNL

“Impotența electorală” și egalitatea între cetățeni

Guvernul Orban s-a descurcat onorabil până la un anumit punct, după părerea mea, în efortul de gestionare a pandemiei. Spun onorabil pentru că ar fi putut face mult mai multe și poate cu mai multă eficiență. Sunt convins că toți cei angrenați în gestionarea pandemiei au făcut și numeroase greșeli care au dus la creșterea numărului de îmbolnăviri, dar, în condițiile date, au făcut ce au putut, mai ales la începutul pandemiei.

Însă după primele două luni de pandemie, luni în care numărul celor infectați și/sau decedați era scăzut în special datorită restricțiilor puternice de circulație impuse și numărului mic de pacienți testați, odată cu terminarea stării de urgență și cu începerea relaxărilor situația pare că a ieșit de sub control. De câteva săptămâni, conform raportărilor oficiale, numărul zilnic de noi cazuri depășește 1000 de persoane, numărul celor internați la ATI crește într-un ritm destul de susținut, iar, din păcate, numărul deceselor este pe același trend. Ce s-a schimbat și ce nu mai funcționează?

În primul rând s-au ridicat restricțiile de circulație. Era evident pentru oricine că, odată ridicate restricțiile, numărul de cazuri va crește. Și era oarecum logic ca guvernul să ridice restricțiile, având în vedere faptul că nu poți reține la infinit cetățenii în propriile case. Este utopic să gândim că s-ar fi putut continua la nesfârșit situația în care trebuia să completezi declarație pe propria răspundere ca să te duci la cumpărături dacă aveai nevoie să iei ceva de mâncare și câteva medicamente pentru tine și pentru familia ta. Însă de la restricțiile severe din martie-aprilie s-a ajuns acum la situația în care senzația este că nimeni nu mai respectă nicio regulă, iar guvernul nu vrea sau nu (mai) are nicio pârghie să impună respectarea regulilor.

Cum s-a ajuns aici? Simplu: printr-un cocktail de vid legislativ, decizii ale Curții constituționalecampanii de dezinformare în masă, jocuri politice și, evident, greșeli fenomenale ale guvernului. Greu de apreciat care a fost influența oricăruia dintre acești factori, dar la final, în loc să scadă numărul celor infectați s-a întâmplat exact opusul, iar acum ministrul sănătății caută soluții pentru a putea interna cat mai multi pacienți la ATI.

Ce poate face guvernul pe termen scurt și mediu? Probabil ar avea anumite pârghii – cum ar fi reinstituirea unor restricții, carantinarea strictă a unor localități, închiderea locurilor în care nu se respecta distanța între persoane (incluzând aici și plaje), izolarea forțată a unor cetățeni infectați care nu respecta regulile și care sunt un pericol la adresa celorlalți cetățeni și altele. Mai importantă decât ce ar putea face guvernul este întrebarea dacă guvernul va adopta vreo măsură nepopulară în viitorul apropiat. Iar răspunsul este, în opinia mea, nu…

Eu preconizez că guvernul nu va adopta masuri extrem de stricte până la iarna pentru că suferă de “impotența electorală” – în toamna aceasta sunt alegerile locale și cele parlamentare, iar guvernul știe că oricare măsură nepopulară adoptată se resfrânge automat în scăderea numărului de voturi pe care le va primi. Este, din păcate, o logică simplă, dar cinica – orice măsură sanitară impusă cu forța generează o reacție de nemulțumire a populației, prin urmare afectează imaginea partidului care guvernează. 

Citește mai mult

Să se modifice, dar să nu se schimbe nimic!

Visul şi promisiunea domnului Preşedinte Băsescu s-au realizat: s-a înfiinţat comisia parlamentară pentru revizuirea Constituţiei, dar şansele ca această comisie să îşi realizeze obiectivele asumate sunt foarte mici după părerea mea.

Prin această mişcare domnul Preşedinte nu mai are nicio grijă pentru că ceea ce depindea de domnia să a fost înfăptuit. Mai mult decât să convingă membrii PD-L să grăbească înfiinţarea acestei comisii nu era realizabil. În schimb dacă comisia va avea nevoie de câţiva ani pentru a propune o variantă acceptabilă pentru toţi cei implicaţi sau dacă rezultatul final va fi diferit de ceea ce se aşteaptă de la această comisie, atunci nu va mai fi în sarcina domniei sale. Pur şi simplu pentru că acest lucru nu are cum să depindă de instituţia Preşedintelui, oricare ar fi acesta.

Conform articolelor din presă, această comisie s-a înfiinţat cu scopul de a modifica Constituţia în concordanţă cu ceea ce poporul a decis: renunţarea la bicameralitate şi reducerea numărului de parlamentari la 300. Obiective lăudabile dar care sunt nedorite de către toate partidele parlamentare implicate, fără excepţie, deşi anumiţi oameni politici declară contrariul.

Citește mai mult

Frauda electorală

Pentru o democraţie tânără precum este România tema fraudei electorale folosită corespunzător poate fi foarte uşor exploatată pentru a obţine voturi în plus în orice campanie electorală. Frica că votul corect exprimat ar putea fi deturnat în favoarea altui candidat a aprins întotdeauna imaginaţia alegătorilor. Mai mult decât atât, pentru unii dintre aceştia, posibilitatea că cei de la guvernare să fraudeze rezultatul alegerilor în favoarea lor a fost de multe ori un imbold care i-a determinat să treacă peste dezamăgirea avută cu privire la procesul electoral în sine şi să îşi exprime opţiunea către un candidat anume.

Este de notorietate plângerea penală făcută de către cei doi copreşedinţi ai Alianţei DA (Traian Băsescu şi Călin Popescu Tăriceanu) după anunţarea rezultatelor finale ale alegerilor parlamentare din 2004, plângere prezentată publicului larg ca fiind reacţia normală la fraudarea de proporţii a scrutinului proaspăt încheiat. Vestitele 500.000 de voturi lipsă sau transferate de la voturi nule către candidatul Adrian Năstase sau către Alianţă PSD+PUR au dispărut ca prin minune, iar alegerile au fost declarate ca fiind organizate corect după ce Traian Băsescu a câştigat mandatul de Preşedinte. Era evident pentru toată lumea că nici nu se putea da alt verdict din moment ce recunoaşterea publică a fraudării alegerilor ar fi însemnat refacerea acestora, iar câstigatorii Traian Băsescu, respectiv Alianţă DA, nu îşi permiteau din punct de vedere financiar, logistic şi politic o nouă campanie electorală.

Vestitul îndemn “Nu pot ei fura cât puteţi voi vota” a mobilizat o serie întreagă de alegători care şi-au exprimat votul convinşi că participă la o luptă dreaptă împotrivă unui sistem corupt, sistem ce era presupus că şi-ar fi dovedit limitele şi erorile în primul tur de scrutin din 2004. Evident că efectul a fost garantat şi de faptul că cei care strigau cel mai tare că se vor fura voturi erau cei din opoziţie, adică cei care nu au fost nicidecum implicaţi în organizarea alegerilor, şi nu puteau fi bănuiţi că ar fi putut manipula numărarea voturilor.

În prezent avem o situaţie asemănătoare: se apropie alegerile, pregătirile sunt în toi, acuzaţiile idem. Singura situaţie schmbata este cea a celor implicaţi: Traian Băsescu este acum Preşedinte al României, iar Guvernul este condus de către Emil Boc, un apropiat al domnului Băsescu. În opoziţie se află PSD care, conform modelului brevetat de către Traian Băsescu, anunţă de pe acum că vor fi fraudate alegerile. Asemănarea cu situaţia din 2004 este foarte mare, iar situaţia pare că va degenera iarăşi într-o neîncredere totală referitoare la corectitudinea scrutinului. Este oare necesar să ne facem probleme ?

Citește mai mult

Marţi,13

Marţi, 13 a fost o zi cu mult ghinion pentru guvernul Boc. Este absolut normal ca într-un stat democratic cu un Parlament ales direct să mai fie şi din când în când câte un guvern demis prin moţiune de cenzură, dar, probabil, în decembrie anul trecut, domnul Boc nu credea că i se va întâmpla exact domniei sale acest lucru. Faptul că până acum la noi în ţară nu s-a mai întâmplat să fie demis un guvern prin moţiune, face acest lucru şi mai interesant şi palpitant. Este o noutate atât pentru Parlament cât şi pentru Guvern. Din păcate, o noutate greu de digerat de către unii.

Moţiuni de cenzură au mai fost şi în alte legislaturi, dar, de fiecare dată, au fost respinse la vot. Prin emoţiile moţiunii au trecut şi guvernele Năstase, Tăriceanu (ca să enumăr doar unele cazuri mai recente), dar acestea şi-au putut găsi o majoritate parlamentară care să le recertifice încrederea în programul propus de guvernare. Însă ieri, premierul Boc şi guvernul său nu au mai putut convinge un număr suficient de membri ai Parlamentului să le acorde votul, aşa că acum sunt nevoiţi să se recunoască învinşi.

Am auzit azi tot felul de bazaconii: cum ca ar începe Revoluţia, cum că “ciuma roşie” nu îl lasă în pace pe Premier să îşi vadă de treabă, cum că va fi o lovitură de stat. Unde? În România? Nu cred. Poate în altă ţară sau în alt teritoriu, nicidecum în România. De ce? Pentru că demiterea unui Guvern – indiferent dacă acesta este unul bun sau unul mai puţin capabil – este una dintre prerogativele Legislativului. Nu este nimic nelalocul lui ca atunci când Parlamentul consideră că Guvernul nu mai acţionează în sensul punerii în practică a legilor emise de acesta, să dorească să aleagă pe altcineva care să fie capabil să realizeze programul propus.

Citește mai mult