„Impotența electorală” și egalitatea între cetățeni

Guvernul Orban s-a descurcat onorabil până la un anumit punct, după părerea mea, în efortul de gestionare a pandemiei. Spun onorabil pentru că ar fi putut face mult mai multe și poate cu mai multă eficiență. Sunt convins că toți cei angrenați în gestionarea pandemiei au făcut și numeroase greșeli care au dus la creșterea numărului de îmbolnăviri, dar, în condițiile date, au făcut ce au putut, mai ales la începutul pandemiei.

Însă după primele două luni de pandemie, luni în care numărul celor infectați și/sau decedați era scăzut în special datorită restricțiilor puternice de circulație impuse și numărului mic de pacienți testați, odată cu terminarea stării de urgență și cu începerea relaxărilor situația pare că a ieșit de sub control. De câteva săptămâni, conform raportărilor oficiale, numărul zilnic de noi cazuri depășește 1000 de persoane, numărul celor internați la ATI crește într-un ritm destul de susținut, iar, din păcate, numărul deceselor este pe același trend. Ce s-a schimbat și ce nu mai funcționează?

În primul rând s-au ridicat restricțiile de circulație. Era evident pentru oricine că, odată ridicate restricțiile, numărul de cazuri va crește. Și era oarecum logic ca guvernul să ridice restricțiile, având în vedere faptul că nu poți reține la infinit cetățenii în propriile case. Este utopic să gândim că s-ar fi putut continua la nesfârșit situația în care trebuia să completezi declarație pe propria răspundere ca să te duci la cumpărături dacă aveai nevoie să iei ceva de mâncare și câteva medicamente pentru tine și pentru familia ta. Însă de la restricțiile severe din martie-aprilie s-a ajuns acum la situația în care senzația este că nimeni nu mai respectă nicio regulă, iar guvernul nu vrea sau nu (mai) are nicio pârghie să impună respectarea regulilor.

Cum s-a ajuns aici? Simplu: printr-un cocktail de vid legislativ, decizii ale Curții constituționalecampanii de dezinformare în masă, jocuri politice și, evident, greșeli fenomenale ale guvernului. Greu de apreciat care a fost influența oricăruia dintre acești factori, dar la final, în loc să scadă numărul celor infectați s-a întâmplat exact opusul, iar acum ministrul sănătății caută soluții pentru a putea interna cat mai multi pacienți la ATI.

Ce poate face guvernul pe termen scurt și mediu? Probabil ar avea anumite pârghii – cum ar fi reinstituirea unor restricții, carantinarea strictă a unor localități, închiderea locurilor în care nu se respecta distanța între persoane (incluzând aici și plaje), izolarea forțată a unor cetățeni infectați care nu respecta regulile și care sunt un pericol la adresa celorlalți cetățeni și altele. Mai importantă decât ce ar putea face guvernul este întrebarea dacă guvernul va adopta vreo măsură nepopulară în viitorul apropiat. Iar răspunsul este, în opinia mea, nu…

Eu preconizez că guvernul nu va adopta masuri extrem de stricte până la iarna pentru că suferă de „impotența electorală” – în toamna aceasta sunt alegerile locale și cele parlamentare, iar guvernul știe că oricare măsură nepopulară adoptată se resfrânge automat în scăderea numărului de voturi pe care le va primi. Este, din păcate, o logică simplă, dar cinica – orice măsură sanitară impusă cu forța generează o reacție de nemulțumire a populației, prin urmare afectează imaginea partidului care guvernează. 

Așa că nu cred că vom asista la închideri de plaje, deși din imaginile difuzate de canalele de știri reiese clar că nu se respectă distanța între cei care fac plaja, nu vom vedea ridicate autorizațiile de funcționare pentru terasele-baruri transformate peste noapte în cluburi și nici nu vom auzi de restricționarea activității la vreo companie mare la care sunt înregistrate multe cazuri de îmbolnăviri. Guvernul se va purta „cu mănuși” de acum încolo pentru a nu afecta și mai mult imaginea pe care și-a construit-o de salvator al României după atâția ani de guvernare de stânga.

Acesta este și motivul pentru care autoritățile au permis și permit în continuare abateri de la lege, iar cetățenii aflați în situații similare sunt tratați diferit, în funcție de impactul mediatic pe care îl poate genera impunerea respectării legii în situații particulare. Mă refer aici la unele dintre cele mai cunoscute situații prezentate în spațiul public. 

Prima dintre acestea este momentul când, în plină stare de urgență, se stinge din viață arhiepiscopul Pimen, iar la înmormântarea lui participă sute de credincioși, deși conform regulilor sanitare impuse pe perioada stării de urgență la înmormântarea celor decedați era permis accesul a maxim 8 persoane. Oare cum s-au simțit cei care și-au pierdut rudele în timpul pandemiei și nu au putut participa la înmormântarea celor dragi atunci când au văzut la televizor imaginile în direct de la înmormântarea arhiepiscopului Pimen? Oare nu s-au întrebat în sinea lor dacă într-adevăr în România cetățenii sunt egali sau nu în fața legii? Nu ar fi trebuit autoritățile să intervină și să impună aceleași reguli și condiții pentru toți?

A doua situație în care autoritățile au dat dovadă de faptul că asigură impunerea legii selectiv în funcție de persoanele care fac abaterea a fost chiar zilele trecute. Este vorba de un priveghi, dar de data aceasta a unui cetățean din București, condamnat și încarcerat în trecut, care a fost înjunghiat mortal. Și de data aceasta o mulțime de rude/prieteni/cunoscuți participă la priveghi fără să respecte regulile de distanțare fizică, iar autoritățile asistă de pe margine fără să intervină, asigurând totodată protecția participanților la eveniment. Aceleași autorități care, cu aproximativ o săptămână înainte, au descins la o nuntă în Constanța și au impus un număr maxim de 50 de participanți, deși erau mult mai mulți invitați, iar evenimentul se desfășura pe o terasă. Deci la evenimentul privat nuntă autoritățile au impus respectarea regulilor, dar la evenimentul privat priveghi nu…

Puteau autoritățile să impună regulile de distanțare fizică la aceste evenimente unde au fost prezenți atâția oameni? Puteau, dar așa cum am detaliat mai sus, autoritățile suferă de „impotență electorală” și nu vor deloc să agite spiritele și să provoace scandaluri. Simt oare cetățenii țării că sunt egali în fața legii și că sunt tratați similar de către autorități în situații similare? Evident că nu…

Așadar, deși oficial suntem egali în fața legii, viață din România ne arată că pentru unii dintre noi legea se aplică strict, iar pentru alții selectiv. În aceste condiții care mai este impulsul cetățenilor cinstiți să se conformeze voluntar prevederilor legale atunci când văd că doar pentru ei legea este pusă în practică, iar pentru alții autoritățile se fac că nu observă încălcarea legii? Nu cumva așa se nasc frustrări care se dezvoltă ulterior în nerespectări fățișe ale legii pe principiul „dacă la el se poate, de ce nu se poate și la mine”? Iar acesta este primul pas spre starea de anarhie generalizată, stare în care cetățenii nu mai respectă domnia legii, ci domnia celui mai puternic. Este totuși bine că guvernul se va gândi la acest lucru după alegeri. Până atunci este ocupat să își mențină intenția de vot constantă sau să o crească cât de mult posibil…

Facebook Twitter Pinterest Linkedin Email


Articole din categoria Politica:

Adresa ta de email nu va fi publicată.

ATENŢIE !!! Toate comentariile sunt moderate.
Vor fi aprobate doar comentariile care se referă strict la tema dezbătută în cadrul articolului și care nu conțin replici rasiste, xenofobe sau jignitoare.
Vor fi respinse automat comentariile care folosesc un limbaj nepotrivit și/sau care conțin injurii la adresa autorului articolului original sau la adresa unui autor de comentariu din cele anterioare.