Marti, 13. Ora 22.00
Durerea de rinichi nu a incetat. Cred ca e timpul sa ma duc la Spitalul de Urgenta. Simt ca ma sfarsesc! Parca cineva tot infinge o sabie prin dreptul abdomenului meu. Trebuia sa ascult eu sfatul prietenilor mei si sa ma duc mai devreme la spital. Asta e, credeam ca va trece de la sine…
Marti, 13. Ora 22.25
Am ajuns la spital. Stiu ca e spitalul pentru ca deja miroase a dezinfectant. Afara trei agenti de paza fumeaza linistiti in locul de primire a pacientilor care sunt adusi cu ambulanta. E destul de liniste. Ciudat! Poate ca e marti seara. Bine ca nu sunt singur. Am de cine sa ma sprijin in drumul meu spre camera de garda.
Marti, 13. Ora 22.30
Strabat un hol mare si ajung intr-un loc care seamana cu un birou de primire pacienti. Abia ma tarasc pana in acel colt! Nu au putut pune si ei biroul mai aproape de intrare? Gata! Am ajuns. Ma lipesc cu mainile de marginea biroului si ii spun unui domn imbracat in alb ce anume am. Se uita cu mult dispret la mine si ma intreaba daca am trecut pe la biroul de sortare urgente. Pai nu acolo e? Imi indica un ghiseu aflat exact pe diagonala mare a holului. Cum? Trebuie sa ma reintorc??? Pai de acolo am venit! Mi se spune clar: nu am cartonas, nu primesc ingrijire!
Marti, 13. Ora 22.40
Dupa ce am fost aproape tarat pana la locul unde scria „Primire Urgente”, ma ia in primire o domnisoara doctor care ma intreaba ce ma doare. Ii raspund ca am o durere acuta de rinichi si ca simt ca ma sfarsesc. Pare impasibila. Imi inmaneaza un cartonas galben si ma trimite inapoi la individul in alb de la care am venit.
Marti, 13. Ora 22.50
Ma intorc la individul neprietenos si acesta ma intreaba din nou daca am cartonas. Il dau si imi cere buletinul. Cu o dexteritate iesita din comun reuseste sa tasteze numele meu in mai mult de 5 minute! Parca mi-ar fi scris si diagnosticul si mi-ar fi prescris si medicatia! In sfarsit schitez un zambet cand primesc fisa de observatie care are trecuta ora de primire in urgenta: 22.50, desi eu bantuiam prin spital de mai bine de 20 de minute!
Marti, 13. Ora 23.00
Fericit, dar patruns de durerea ascutita, caut cabinetul unde e medicul. Ajung acolo si constat ca sunt singurul care sta la coada. Bat la usa, intru si realizez ca mai este un pacient inaintea mea. Cineva se rasteste la mine sa ies. Nu realizez cine e exact, dar pare foarte suparata. De fapt nu e vina mea! Eu de unde sa stiu ca mai e cineva inauntru? Nu scrie nicaieri… Ies din cabinet, cineva imi ofera un loc si ma asez, tinandu-ma de burta.
Marti, 13. Ora 23.20
Deja au trecut 20 de minute de cand stau la usa la medicul de garda. Durerea e din ce in ce mai acuta. Trebuia sa vin mai repede la spital. Dar lasa ca imi vine randul acum! Deja ma vad stand in pat si fara dureri! In spatele meu se formeaza o coada din cateva persoane. Printre ele si o domnisoara aflata intr-o evidenta stare de soc. Parintii ei o duc cu scaunul cu rotile prin spital. Tatal ei are un cartonas rosu in mana. Mama ei vorbeste la mobil cu cineva si ii explica persoanei respective ca fiica a avut un accident de masina.
Marti, 13. Ora 23.45
In sfarsit iese din cabinet pacientul anterior. Dupa el iese si doamna doctor care dintr-o privire examineaza culorile cartonaselor si il invita pe tatal domnisoarei sa impinga caruciorul in cabinet. Nu zic nimic. Sunt si nu sunt de acord cu aceasta decizie. Probabil doamna doctor a luat decizia corecta din punct de vedere medical. Eu am doar cartonas galben. Domnisoara prezinta o urgenta mai mare ca a mea. Dar eu am venit cu 30 de minute inaintea dumneaei. Pana acum puteam fi tratat si era totul gata…
Marti, 13. Ora 23.55
Domnisoara in carutul cu rotile este scoasa din cabinet si intru eu. In sfarsit! Deja speranta imi mai alina din dureri. Doamna doctor ma intreaba ce am, se uita putin la mine si ma trimite la ecografie. Ies din cabinet naucit de durere. Ma gandesc la ce mai urmeaza…
Miercuri, 14. Ora 00.15
Stau la coada la ecografie. Imi vine sa iau un cutit sa imi tai burta si sa scot eu pietrele acelea care imi provoaca atat disconfort. In fata mea la coada domnisoara in carutul cu rotile. Asteapta. Este in soc si nu spune nimic. Mama dumneaei o roaga la telefon pe o prietena sa ii aduca un demachiant pentru a-i sterge tinerei machiajul de pe fata. Se pare ca doamna doctor ar fi comentat ceva cu privire la acest aspect. Oare asta e marea problemei a doamnei doctor? Machiajul pacientei?
Miercuri, 14. Ora 00.45
In sfarsit intru la ecografie. Bine ca nu doare! Oricum ma doare burta in continuare. Termin si ies cu fotografia in mana. Pe drumul inapoi spre cabinetul medicului de garda ma intalnesc cu un caine. Pare dezorientat. Are ceva de mancare in gura si nu stie drumul inapoi spre iesire.
Miercuri, 14. Ora 00.55
Astept in fata cabinetului medicului de garda. Coada este foarte mare acum. Am impresia ca nu a mai intrat nimeni dupa mine. Oare ce o fi facut doamna doctor atata vreme? Nu stiu si, acum, nici nu prea ma intereseaza. Intru, imi ia sange pentru analize si imi face un calmant. In sfarsit! Oricum durerea nu trece asa de repede…
Miercuri, 14. Ora 01.20
Astept pe hol rezultatul analizelor. Deodata incep sa simt un miros foarte urat. Parca nu l-am mai simtit pana acum. Un individ fara adapost a venit sa stea la caldura in holul spitalului. Acum sta doar el in jumatate de hol. Ceilalti pacienti s-au indepartat cat de mult au putut… Printre acestia si cativa tineri (dintre care doi unguri) care il intreaba pe al treilea in engleza cum poate fi asemenea haos in acest spital. Nimeni nu le poate raspunde…
Miercuri, 14. Ora 01.40
A inceput sa ma lase durerea! Ce bine! Incep sa cunosc o parte dintre ororile care se intampla in acest spital. Dintr-o zona care avea specificat la intrare: „Acccesul interzis persoanelor neautorizate! Mediu steril” ies doi politisti imbracati in pufoaice jegoase si roase de vreme. Ei il sprijina pe un tanar care isi tine singur perfuzia. Se vede pe fata lor dispretul pentru acel baiat de maxim 16 ani.
Miercuri, 14. Ora 02.20
La biroul unde ti se elibereaza fisa de observatie – pe la care am trecut si eu acum vreo 3 ore – vin doi brancardieri care imping o targa pe care sta asezata o doamna in varsta. Langa ea, fiica dumneaei care avea in jur de 40 de ani. Individul in alb, despre care v-am povestit la inceputul relatarii, o retine si incepe sa o intrebe cum o cheama, daca e pensionara. Cata cruzime! Doamna continua sa spuna ca ii este frig si se pare ca suferise un preinfarct. Dar tipul ramane impasibil. Fiica dumneai ii atrage acestuia atentia ca ramane ea si ii ofera toate datele necesare, numai sa o vada mai repede un medic pe batrana. Niciun gest din partea individului. Termina de completat fisa, i-o inmaneaza fiicei si apoi se aseaza tacticos pe scaunul sau.
Miercuri, 14. Ora 02.45
Intreb de rezultatele analizelor mele. Mi se spune ca s-a stricat calculatorul. Era de asteptat. Doar suntem in Romania! Bine ca injectia si-a facut efectul si nu ma mai doare asa de mult ca la inceput. Ma intreb ce se va intampla cu cei care sunt intr-o stare mai urgenta ca a mea si nu li se fac analizele la timp…
Miercuri, 14. Ora 04.05
Primesc rezultatul analizelor si mi se da o trimitere la un urolog. Deja nu ma mai doare nimic. Sunt satul de atata stat pe hol. Pana si individul fara adapost a plecat. Sunt convins ca si cainele a gasit drumul spre iesire. Numai eu am stat atat timp pentru un calmant si o trimitere… S-ar putea sa fi contactat microbi stand atata timp in spital. Cine stie?
Miercuri, 14. Ora 04.25
Dupa 5 ore si jumatate – oficial! – de stat in spital, ies. Aerul rece imi face bine. Ma duc sa dorm. Fac un dus, apoi ma bag in pat si adorm cu gandul la „ER” si „Chicago Hope”. Dimineata e o noua zi si trebuie sa ma trezesc la ora 07.00.
Toate evenimentele relatate mai sus sunt 100% adevarate, dar nu mi s-au intamplat mie. Totusi, am folosit persoana intai singular pentru a proteja identitatea persoanei care a fost protagonista acestora!
Articole care au aceeasi tema:
- 31-05-2008 - Alt spital, alte obiceiuri
Articole din categoria Social:
- 05-03-2007 - Cutremurul si piata imobiliara
- 19-02-2007 - Culmea examenului: subiectele de bacalaureat pe net!
- 24-01-2007 - RATB-ul loveste din nou!
