martie 2007

Moartea unui aeroport: Aeroportul Baneasa

De mic am locuit langa aeroportul “Aurel Vlaicu”. Cand am ajuns eu in Bucuresti acest aeroport se numea “Aeroportul Baneasa”. Acum i-au schimbat numele. Dar pentru mine ramane tot “Baneasa”. Poate ca sunt nostalgic cu privire la anumite lucruri si vreau sa ramana asa cum au fost, dar cred ca disparitia aeroportului mi-ar provoca un sentiment de tristete. De pe acest aeroport am decolat prima oara in viata mea. Evident, in calitate de pasager. Sper sa ajung candva sa fiu si la mansa unui avion!

Deja va intrebati ce am patit! De ce deplang disparitia aeroportului Baneasa cand acest aeroport este functional si nicaieri nu scrie ca ar fi planuri de demolare a lui? Ba, mai mult, in aceasta vara sunt programate lucrari de renovare a pistei! Deci nu ar fi niciun motiv evident pentru care sa cred ca cineva doreste distrugerea sa.

Insa parerea mea este alta. Iar in continuare imi voi exprima doar parerea personala, bazata pe intuitie si pe anumite evenimente care se inlantuie una de alta fara o legatura evidenta la prima vedere. La ce ma refer mai exact? Parerea mea este ca se doreste inchiderea aeroportului “Baneasa”. Cine doreste? Nu stiu exact! Cum anume se va face? Pot doar sa speculez! Insa pare ca ceva nu e in ordine!

Citește mai mult

Agonia de la Spitalul de Urgenta

Marti, 13. Ora 22.00

Durerea de rinichi nu a incetat. Cred ca e timpul sa ma duc la Spitalul de Urgenta. Simt ca ma sfarsesc! Parca cineva tot infinge o sabie prin dreptul abdomenului meu. Trebuia sa ascult eu sfatul prietenilor mei si sa ma duc mai devreme la spital. Asta e, credeam ca va trece de la sine…

Marti, 13. Ora 22.25

Am ajuns la spital. Stiu ca e spitalul pentru ca deja miroase a dezinfectant. Afara trei agenti de paza fumeaza linistiti in locul de primire a pacientilor care sunt adusi cu ambulanta. E destul de liniste. Ciudat! Poate ca e marti seara. Bine ca nu sunt singur. Am de cine sa ma sprijin in drumul meu spre camera de garda.

Marti, 13. Ora 22.30

Strabat un hol mare si ajung intr-un loc care seamana cu un birou de primire pacienti. Abia ma tarasc pana in acel colt! Nu au putut pune si ei biroul mai aproape de intrare? Gata! Am ajuns. Ma lipesc cu mainile de marginea biroului si ii spun unui domn imbracat in alb ce anume am. Se uita cu mult dispret la mine si ma intreaba daca am trecut pe la biroul de sortare urgente. Pai nu acolo e? Imi indica un ghiseu aflat exact pe diagonala mare a holului. Cum? Trebuie sa ma reintorc??? Pai de acolo am venit! Mi se spune clar: nu am cartonas, nu primesc ingrijire!

Citește mai mult

Basarabenii, cetateni romani? (II)

Va spuneam in partea I a acestui articol faptul ca aproximativ o cincime din locuitorii Republicii Moldova au depus – sau intentioneaza sa o faca – documentele pentru obtinerea cetateniei romane. Personal mi se pare un numar foarte mare care ar putea genera anumite incoveniente majore, atat pentru Romania cat si pentru Republica Moldova.

In primul rand ar creste numarul cetatenilor romani. La prima vedere acest lucru nu este neaparat un dezavantaj. De atatia ani oameni importanti din societatea noastra ne indeamna sa fim atenti la sporul demografic, care este negativ in ultimii 15 ani, si la fenomenul de imbatranire a populatiei. Pe de alta parte, atentie la faptul ca noii cetateni nu sunt toti la prima tinerete!

Un avantaj major preconizat de catre presedintele Traian Basescu este faptul ca la viitoarele alegeri din 2009 cetatenii romani proveniti din Basarabia vor vota cu dumnealui in semn de multumire pentru faptul ca le-a oferit cetatenia. Pare putin probabil acest lucru! In primul rand, nimeni nu poate garanta faptul ca respectivii vor vota cu Basescu si nu cu contracandidatul lui, asta in cazul in care vor vota! Dupa parerea mea acest lucru nu se va intampla! Greu de crezut ca guvernul din Republica Moldova va permite organizarea de alegeri pentru Presedintele Romaniei pe tot teritoriul sau in 2009! Deci va fi doar o sectie de votare la Ambasada Romaniei de la Chisinau. Si nu prea cred eu ca toti cetatenii romani cu domiciliul in Republica Moldova vor fi cuprinsi de un patriotism subit, vor pleca dis-de-dimineata din toate colturile tarii si vor forma cozi interminabile la sectia de votare! Iar cei care sunt deja la munca in Spania sau Italia cu pasaportul romanesc in buzunar vor avea si mai putine sanse sa ajunga sa voteze!

Citește mai mult

Basarabenii, cetateni romani?

Ciudate sunt uneori caile istoriei. Si la fel de ciudate sunt si evenimentele istorice care despart si reunesc unele teritorii si popoarele care locuiesc in acele tari. Asemeneni unei mingi de ping-pong Basarabia a fost pasata de la un stat la altul dealungul istoriei intre Rusia, Imperiul Otoman si Romania. Iar in secolul trecut de fiecare data pentru nu mai mult de jumatate de veac. Iar ultimele doua schimbari ne vizeaza si pe noi romanii in mod direct. Ma refer aici la independenta Basarabiei din 1918 si unirea cu Romania, iar apoi la anexarea acesteia de catre URSS la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial.

Desi in 1991 Republica Moldova si-a declarat independenta de URSS, aceasta independenta a ramas doar la stadiul de hotarare politica. In fapt Republica Moldova este si astazi – dupa 16 ani de independenta – dependenta de Rusia, mostenitoarea de fapt a fostei URSS. Nu neaparat politic, ci mai degraba economic, militar si social.

Poate ca istoria a fost nedreapta din anumite puncte de vedere, dar este evident ca s-au facut si greseli politice majore. Mai ales in 1992. In acel an atat Romania cat si Republica Moldova aveau cate un presedinte nou ales (Ion Iliescu, respectiv Mircea Snegur). Poate ca atunci era momentul optim pentru ca cele doua state sa se reuneasca, nu numai printr-un “pod de flori”! Insa n-a fost sa fie asa! Cauzele nu le vom sti niciodata. Ulterior a aparut o distanta intre cele doua state, care s-a transformat usor intr-o prapastie din ce in ce mai mare, ajungandu-se la situatia actuala in care se discuta de limba moldoveneasca in detrimentul limbii romane.

Citește mai mult

Cutremurul si piata imobiliara

Ieri s-au implinit 30 de ani de la cutremurul din 4 martie 1977. O aniversare trista. Multi dintre noi si-au adus aminte de cei care au fost mai putin norocosi si nu au supravietuit cataclismului, printre care si marele actor Toma Caragiu. Cu acesta ocazie mare parte dintre posturile noastre de televiziune au readus in atentia publicului faptul ca multe dintre cladirile avariate in 1977 inca nu sunt consolidate. O parte dintre acestea au fost avariate si la cutremurul mare din 1940, dar cum atunci incepuse razboiul, nimeni nu a avut timp/bani sa le consolideze.

In aceste zile il vedem din ce in ce mai des pe domnul ministru delegat pentru lucrari publice si amenajarea teritoriului, Laszlo Borbely, ca apare la televizor si ne spune tuturor faptul ca este necesar sa se consolideze respectivele cladiri. Asa ca Guvernul a emis mai multe ordonante de urgenta prin care s-a incercat accelerarea acestui proces. Nimic de comentat cu privire la aceasta intentie laudabila. Sunt de acord sa se consolideze. Unele dintre cladiri sunt cladiri publice si pot afecta multe persoane daca se darama la un eventual cutremur mai serios.

Ceea ce ma nemultumeste pe mine este faptul ca aceleasi ordonante se aplica si cand este vorba de consolidarea cladirilor care au destinatie de locuinta. In acest caz nu mi se pare corect sa fie consolidate cladirile care sunt compuse din apartamente proprietate personala. Avand in vederea acestea ma gandesc la urmatorea intrebare: “De ce statul roman se comporta altfel cu anumiti cetateni, discrimanandu-i pozitiv fata de ceilalti”?

Citește mai mult