RATB

Salamul, tramvaiul și educația

Unul dintre cele mai interesante lucruri pe care le fac atunci când folosesc transportul în comun de suprafață este faptul că întâlnesc diverși oameni, fiecare diferit și fiecare fascinant în felul său. În plus folosirea autobuzelor, tramvaielor sau a troleibuzelor îmi dă ocazia să radiografiez nivelul de civilizație și de bună creștere pe care o parte din conaționalii noștri o manifestă în public, nivel care de cele mai multe ori este foarte bun. Evident că există și excepții care merită povestite și care devin apoi un subiect de articol, așa cum este situația de mai jos.

Acum câteva săptămâni mă îndreptam spre casă cu tramvaiul. Cum ora era relativ înaintată – după 21- tramvaiul era aproape gol, iar călătorii erau dispersați pe toată lungimea lui. Părea că va fi încă un drum simplu și fără nimic de povestit către casă. Dar n-a fost să fie așa pentru că pe la mijlocul drumului se urcă în tramvai două domnișoare, având în jur de douăzeci de ani fiecare, îmbrăcate normal și fără a ieși cu nimic în evidență. Probabil că nici nu le-aș fi observat prezența dacă s-ar fi comportat altfel și nu ar fi început să vorbească foarte tare imediat ce s-au urcat în tramvai. Și poate că aș fi ignorat și faptul că vorbesc între ele foarte tare dacă limbajul folosit nu mi-ar fi atras atenția în mod neplăcut. Având în vedere că s-au așezat chiar pe locurile din fața mea nu am avut cum să nu aud următorul dialog fascinant:

– Auzi, fată, o mai știi p’aia de-a venit fratimiu cu ea la petrecerea de revelion?
– Da, fată, una brunetă cu ochii vineți.
– Așa e, fată, o proastă de-o agățase fratimiu cu câteva zile înainte ca să aibă și el cu cine să petreacă de anul nou. Nici nu știu unde i-a fost mintea de a venit cu handicapata aia la petrecere. Cu’așa o proastă nu ieși în oraș, o ții acasă să nu râdă lumea de tine.
– Așa, și? Ce-i cu ea?
– Auzi, tu, fată, cică s-a îndrăgostit de fratimiu și vrea să se mărite cu el. Fată, cu fratimiu, ai înțeles?!? Păi are handicapata aia față de fratimiu? Fratimiu e student, are educație, pe când proasta e încă la liceu. Și nici nu știe să zică bună ziua că ieri am ieșit cu ei în oraș și nici nu m-a salutat. Și în plus e și îngâmfată – vorbeam cu ea și se făcea că nu mă aude. Eu i-am zis lu’ fratimiu s-o lase în pace pe proastă, dar și ăsta cică e îndrăgostit. Auzi tu la el – îndrăgostit de ea. Păi nu putea și el să își aleagă una mai civilizată și educată?
– Ba da, cum să nu. Sunt atâtea fete bune și el o alege tocmai pe rapandula aia…
– Da, fată, să leșin, nu alta, când am auzit.
– Și ce-ai de gând să faci?
– Nu știu, fată, ce să fac acum, dar sigur găsesc eu ceva. Nu pot să-l las pe fratimiu să se însoare cu o proastă needucată…

Citește mai mult

“Doamna” şi vagabondul

Nu ştiu cum îl chema pe vagabond, dar pentru continuarea naraţiunii îl voi numi Bobiţă pentru că avea figură de Bobiţă: maidanez “pur-sânge” de talie medie, jumătate negru, jumătate alb, cu un bot prelungit gen şoricar şi cu urechi supradimensionate în stilul hienelor. Bobiţă nu era chiar vagabond pentru că o avea stăpână pe “doamna”, dar asta nu înseamnă că nu se comporta ca atare, vechile obiceiuri rămânând întipărite în comportamentul său.

I-am întâlnit pe cei doi în autobuz în ultima săptămâna din luna decembrie a anului trecut. Poate că nu aş fi remarcat situaţia dacă Bobiţă, încotoşmănit într-o vestă de blană, nu s-ar fi agitat prin autobuz lingând în stânga şi în dreaptă tot ce prindea. Şi poate că nici asta nu m-ar fi deranjat dacă Bobiţă nu s-ar fi frecat de scaunul pe care stăteam eu, atrăgându-mi atenţia într-un mod neplăcut. Şi poate că n-aş fi spus nimic dacă “doamnă” ar fi avut grijă să domolească entuziasmul lui Bobiţă. Dar nu s-a întâmplat aşa, drept urmare ceea ce a urmat merită să fie relatat.

În primă fază o rog pe “doamnă” să îşi ţină câinele sub control. Frumos şi politicos, cred eu. Dar “doamna” a perceput această rugăminte întemeiată ca pe o mare insultă. Poate că a fost de vină şi tonul vocii mele. E posibil din moment ce Bobiţă tocmai îmi trăsese o coadă peste picioare, care nu m-a rănit, dar m-a enervat vizibil. Aşadar primesc răspunsul: cum adică să îl ţină sub control? Păi eu nu văd că Bobiţă este un câine crescut în casă care n-ar face rău nimănui şi care este obişnuit să stea printre oameni? Tocmai asta văd şi eu, dar nu mi se pare normal ca animalul să zburde liber prin autobuz şi să lingă călătorii. Dacă devine agresiv?

Citește mai mult

Cardul RATB şi cititul în biţi

“Card RATB – o soluţie eficientă pentru timpul dumneavoastră” este sloganul aflat pe site-ul de prezentare a cardului RATB. Mai jos pot fi găsite alte cuvinte promiţătoare şi care pot aduce linişte publicului călător: “Oriunde în Bucureşti. Uşor. Sigur. Modern.”. Nu voi face referire în cadrul acestu articol la strategiile de marketing implementate pentru a populariza folosirea cardului RATB pentru că nu asta mi-am propus. Scopul acestui articol este prezentarea unei probleme identificate la folosirea cardului şi la care încă nu am găsit o rezolvare decentă.

Despre ce este vorba? Eu circul prin Bucureşti cu mai multe mijloace de transport şi aici mă refer la mai multe autobuze şi la metrou. De ce am ales transportul în comun în dauna maşinii personale? Pentru că pot parcurge mult mai repede distanţe lungi cu ajutorul metroului decât aş putea-o face cu maşina personală, ştiut fiind faptul că ambuteiajele fac parte din peisajul cotidian al Capitalei. Mai mult decât atât, chiar dacă aş ajunge la destinaţie mai repede cu autovehiculul, tot aş mai pierde timp preţios identificând un loc de parcare decent. Aşa că prefer să îmi fac abonament pentru toate liniile RATB şi pentru metrou pentru a avea libertate deplină de mişcare.

Tocmai de aici apare şi problema folosirii cardului RATB! Mai precis instrumentul modern pus la dispoziţie de către RATB constă dintr-o bucată de plastic de dimensiunea unui card bancar pe care sunt insciptionate minimul de informaţii: numele şi prenumele posesorului şi primele şapte cifre din codul numeric personal – cele care prezintă sexul şi data naşterii. Cu toate că se poate folosi cardul în două moduri distincte: ca abonament lunar sau ca “portofel electronic” (prin încărcarea unui credit iniţial şi apoi folosirea acestuia treptat pe măsură ce se efectuează călătorii) nu au fost introduse nicăieri niciun fel de informaţii privind termenul de valabilitate sau creditul rămas. Deşi pare un lucru puţin important, acest fapt poate determină primirea unei amenzi pentru folosirea mijloacelor de transport în comun RATB fără drept!

Citește mai mult

Sauna din autobuzul RATB

Scriam intr-un articol mai vechi “RATB-ul, claustrofobia si istoria Romaniei” despre senzatia pe care o traiesti atunci cand calatoresti cu unul dintre noile autobuze Mercedes care circula prin Bucuresti: caldura mare si lipsa de spatiu. De atunci a trecut mai mult de un an, numarul autobuzelor s-a marit (a depasit 400) dar conditiile sunt acelasi: aglomeratie, caldura, lipsa oxigenului. Exact ca intr-o sauna…

Motivul care m-a determinat sa revin asupra acestui subiect este ca am realizat ca s-a adeverit una dintre previziunile mele. Asa cum am relatat in articolul mentionat, geamurile noilor autobuze sunt putine, au suprafete mici si se deschid prin balansare la 45o si nu reusesc sa introduca o cantitate suficienta de aer in interiorul autobuzului. In plus trapa din plafon este asezata spre mijlocul vehicului astfel incat calatorii care sunt plasati in partea din fata au toate sansele sa ramana fara aer. Exista cateva exceptii de la aceasta regula (ma refer aici la ultima serie de autobuze care permite deschiderea geamurilor in plan orizontal si are trapa asezata spre partea din fata a vehiculului) insa acestea sunt foarte putine relativ la numarul total de autobuze Mercedes.

Anul trecut nemultumirile oamenilor nu s-au facut auzite deoarece primele autobuze au fost introduse la inceputul verii, numarul lor a crescut treptat, asa ca s-a circulat preponderent cu vechile autobuze DAF in perioada torida. Oricum, anul trecut oamenii asteptau sa vada exact cum se circula cu noile vehicule, mai ales ca domnul primar Videanu ne-a promis tuturor ca vom circula “civilizat” cu autobuzele Mercedes. Luand in calcul modul in care se circula in aceste zile caniculare prin Bucuresti cu autobuzul ma intreb: intradevar se circula “civilizat”?

Citește mai mult

RATB-ul loveste din nou!

Ma duc sa-mi iau abonament la RATB. Vad la ghiseu un afis despre cardul de calatorii valabil in comun la RATB si la metrou. Ma gandesc ca acest lucru e numai bun pentru mine. Eu ma duc la serviciu folosind tramvai / autobuz si metrou. Deci m-ar scuti sa-mi iau doua abonamente diferite. Asa ca ii cer doamnei vanzatoare un card RATB minune. Raspunsul ma socheaza. Cu o totala lipsa de chef doamna ma anunta ca doar in anumite locuri se gaseste cardul minune, dar ca dumneaei nu stie exact in care. Cu toate acestea, a auzit pe undeva ca la capatul tramvaiului 32 ar fi o toneta care vinde astfel de carduri. Ii multumesc doamnei vanzatoare pentru amabilitatea de a-mi oferi atatea informatii – si, pe deasupra, foarte detaliate! – si ma hotarasc sa ma duc la toneta cu pricina ca sa vad si eu cum e cu acest card.

Prima oara ma duc sambata. Identific usor toneta de la capatul liniei 32, dar aflu cu stupoare ca nu este aceea pe care am gasit-o eu. O alta doamna vanzator imi explica ca sunt doua astfel de tonete la capatul tramvaiului 32 si ca aceste carduri se vand doar la cealalta toneta. Este de la sine inteles faptul ca cealalta toneta este inchisa pentru ca sambata programul este scurt.

Evident ca ma macina curiozitatea si mai mult. Luni ma duc din nou la capatul liniei 32, dar de data aceasta la toneta corecta. Ajung acolo si stupoare: o coada foarte mare si care se misca foarte incet. Deoarece trebuia sa ajung undeva, am renuntat la idee. Pentru moment!

Citește mai mult

RATB-ul, claustrofobia si istoria Romaniei

Sambata dimineata, la ora 9, mare tam-tam. Locul desfasurarii: Piata Presei Libere. Participanti : domnul primar Videanu, domnul director RATB, alti importanti oaspeti. Motivul care l-a determinat pe “Primarul care FACE” (zgarie-nori in Piata Revolutiei – n. a.) sa se trezeasca de dimineata este incununarea unei noi afaceri de succes a Primariei Capitalei.

In aceasta zi cu soare si cu putini nori se dau in folosinta primele autobuze din seria de Mercedes-uri cumparate de dl. Videanu. Domnul primar este mandru de achizitia facuta si le transmite bucurestenilor ca de acum incolo se va circula civilizat cu mijloacele de transport in comun. Adica pana acum, am circulat “ca vitele” in vechile autobuze DAF. Ne trebuiau Mercedes. Deh, tichia de margaritar…

Domnul primar nu uita sa ne spuna si alte lucruri: aceste noi autobuze sunt la standarde europene, au platforma foarte jos si se poate urca foarte usor cu un carut cu rotile sau cu un carucior pentru copii, au sistem modern de afisaj, o voce de doamna care anunta la fiecare statie numele acesteia si care este statia urmatoare. Ba, in plus, nu poti asculta radioul linistit pentru ca anunta si toate liniile cu care se face legatura la urmatoarea statie.

Citește mai mult