Ma duc sa-mi iau abonament la RATB. Vad la ghiseu un afis despre cardul de calatorii valabil in comun la RATB si la metrou. Ma gandesc ca acest lucru e numai bun pentru mine. Eu ma duc la serviciu folosind tramvai / autobuz si metrou. Deci m-ar scuti sa-mi iau doua abonamente diferite. Asa ca ii cer doamnei vanzatoare un card RATB minune. Raspunsul ma socheaza. Cu o totala lipsa de chef doamna ma anunta ca doar in anumite locuri se gaseste cardul minune, dar ca dumneaei nu stie exact in care. Cu toate acestea, a auzit pe undeva ca la capatul tramvaiului 32 ar fi o toneta care vinde astfel de carduri. Ii multumesc doamnei vanzatoare pentru amabilitatea de a-mi oferi atatea informatii – si, pe deasupra, foarte detaliate! – si ma hotarasc sa ma duc la toneta cu pricina ca sa vad si eu cum e cu acest card.
Prima oara ma duc sambata. Identific usor toneta de la capatul liniei 32, dar aflu cu stupoare ca nu este aceea pe care am gasit-o eu. O alta doamna vanzator imi explica ca sunt doua astfel de tonete la capatul tramvaiului 32 si ca aceste carduri se vand doar la cealalta toneta. Este de la sine inteles faptul ca cealalta toneta este inchisa pentru ca sambata programul este scurt.
Evident ca ma macina curiozitatea si mai mult. Luni ma duc din nou la capatul liniei 32, dar de data aceasta la toneta corecta. Ajung acolo si stupoare: o coada foarte mare si care se misca foarte incet. Deoarece trebuia sa ajung undeva, am renuntat la idee. Pentru moment!
Joi ma duc din nou. De data aceasta stiu unde sa ma duc, pana la ce ora este deschis si ca s-ar putea sa fie coada. Ajung acolo si nimeni la rand. Ma gandesc ca poate este inchisa, dar vad pe cineva inauntru. O salut pe doamna vanzatoare si o intreb daca se emit carduri si sa-mi spuna mai multe despre ele. Dumneai imi ofera informatiile necesare, imi spune ca acest card poate fi folosit atat pe RATB, cat si pe metrou si ca sunt mai multe feluri de carduri: cel de tip abonament (1 linie RATB + metrou, 2 linii RATB + metrou si toate liniile RATB + metrou) sau cel de tip “portofel electronic” in care se incarca o valoare in RON si de fiecare data cand e folosit se “retine” contravaloarea unei calatorii. Ii spun ca doresc un abonament si dumneaei mai adauga ceva: abonamentul trebuie validat de fiecare data cand ma urc in autobuz, deci trebuie sa renunt la vechiul meu obicei de a-mi tine abonamentul in buzunar pe toata perioada de valabilitate a lui.
Pana aici toate bune si frumoase. Deja eram incantat de oferta primita asa ca ii spun doamnei ca vreau si eu un abonament pe toate liniile si pe metrou cu reducere pentru studenti. Atunci stupoare: “Nu avem si cu reducere!” “Poftim? Cum adica nu aveti si cu reducere?” “Nu avem cu reducere pentru ca inca nu s-au facut si cu reducere!” Aflu apoi ca se asteapta sa se analizeze impactul asupra cererii in perioada de testare si apoi se decide daca se implementeaza sau nu sistemul! Adica se vede daca lumea cumpara carduri, si daca se va intampla asa se va declara oportun sa se generalizeze sistemul.
In acest moment mi-am dat seama ca inca sunt in Romania, tara unde toate lucrurile se fac pe dos! Mai intai se analizeaza impactul. OK, nimic de comentat! Dar cum se face aceasta analiza? Eliminandu-i din calcul pe elevi/studenti (care nu primesc card la jumatate de pret) si pe pensionari (care nu primesc card gratuit). Deci au fost eliminati dintr-o data cel putin 60%-70% din calatorii care folosesc in mod obisnuit RATB-ul! Apoi se face o statistica si se declara ca metoda cardului nu a avut impact! Pai cum sa reprezinte un succes acest proiect atata timp cat sondajul nu se face pe un esantion reprezentativ?!? Chiar daca toti ceilalti calatori ar cumpara maine card si l-ar folosi in mod regulat – sa nu punem la socoteala faptul ca este foarte probabil sa nu fie validat cardul la fiecare calatorie datorita faptului ca posesorii de abonamente nu sunt obisnuiti cu aceasta noua procedura! – rapoartele RATB tot ar fi negative si ar prezenta un impact favorabil de doar 30%, maxim 40%!
Care este de fapt miza problemei? Nu stiu exact, dar va pot spune ca deja s-au cumparat aparatele care valideaza cardurile (cate 3 pentru fiecare autobuz), aparatele care personalizeaza cardul (la cele cateva centre de abonamente) si cardurile in sine. Investitia a fost deja facuta! Asa ca acum mai putin conteaza daca se va merge mai departe sau nu. Banii au venit de la UE, au fost probabil cheltuiti, asa ca totul e bine si frumos. De ce sa se mai continue implementarea?
Inchei cu un fapt divers. Am auzit de la un coleg o chestie aproape incredibila: controlorii au amendat pe cineva care se urcase intr-un troleibuz ce pleca din Drumul Taberei si era arhiplin, si nu reusise sa isi composteze biletul. Calatorul respectiv se urca in troleibuz si a vrut sa-si composteze biletul, dar era la usa din spate iar vechiul compostor fusese inlocuit de un aparat modern de validare a cardurilor. Langa el un alt compostor, dar defect! Cum omul nu a putut sa strabata troleibuzul arhiplin, a renuntat la ideea de a-si mai composta biletul. Din pacate pentru el, a luat o decizie gresita! Asa ca acum va trebui sa plateasca amenda, cu toate ca efectiv nu a avut unde sa-si composteze biletul, chiar daca a vrut! Raspunsul controlorilor a fost unul de o subtila inteligenta: “daca stiati ca nu puteti composta biletul, trebuia sa va dati jos din vehicul!” Adica e tot vina noastra, a calatorilor, ca nu mai exista compostoare in stare de functionare??? Va las pe voi sa deslusiti aceasta dilema!
Cred ca daca ai lua in fiecare seara 30 de oameni la nimereala si i-ai pune intr-o camera, daca strigi RATB macar o persoana va injura.
De ce mi-as lua card daca trebuie mereu sa-l scot si sa-l validez? Si daca uit sa-l validez, platesc amenda?
Abonament vechi, si la metrou si la RATB si gata.
P.S. Am patit-o o data sa platesc amenda pentru ca am uitat sa compostez biletul. Alta data pentru ca imi expirase cu o zi inainte (fiind duminica). Etc. RATB cred ca are o politica aparte de angajare: daca nu poti sa grohai, nu te iau.
Ia-ţi trotinetă 🙂