Mentalitate de şoferiţă
Bogdan Ignat Merg liniştit pe stradă. Conduc maşină mea în limita legală de viteză pentru Bucureşti. Este o după-amiază tihnită de sâmbătă cu trafic relativ lejer, chiar dacă sunt tocmai în mijlocul oraşului. Drumul e drept şi nimic nu pare să-mi tulbure plimbarea prin oraş.
Pe strada pe care mă aflu eu sunt două benzi de circulaţie pe sens. De cele mai multe ori sunt libere. De altfel firmele de ridicat maşini sunt mai tot timpul prezente în această zonă, îndeosebi în timpul săptămânii. Însă azi e sfârşit de săptămâna şi o parte dintre şoferi s-au bazat pe norocul lor şi pe lipsa de vigilenţă a ridicătorilor de maşini aşa că au parcat sporatic pe prima bandă de circulaţie.
Dat fiind această situaţie eu conduc pe banda a două a străzii. Ştiu că în codul rutier este specificat că se circulă cât mai aproape de marginea din dreapta a drumului, dar câţi şoferi respectă în realitate această regulă? Oare câţi dintre aceştia aleg să facă slalom printre maşinile parcate pe prima bandă? Din câte am văzut eu aproape niciunul. Aşa că şi eu mă înscriu în trendul general şi circul pe a doua bandă de mers.
Deodată în spatele meu apare ea: îmbrăcată în negru, conducând o maşină neagră. O maşină neagră de teren, trebuie făcută această precizare! Probabil maşina o făcea să se simtă regina şoselelor. Senzaţia de regalitate îi dă încredere să fie complet stăpână pe autovehicul, aşa că îşi aduce maşina cât mai aproape de mine. Oricum eu nu îi dau importanţă şi continui să rulez liniştit fără să îi acord nicio atenţie.