Mentalitate de şoferiţă

Merg liniştit pe stradă. Conduc maşină mea în limita legală de viteză pentru Bucureşti. Este o după-amiază tihnită de sâmbătă cu trafic relativ lejer, chiar dacă sunt tocmai în mijlocul oraşului. Drumul e drept şi nimic nu pare să-mi tulbure plimbarea prin oraş.

Pe strada pe care mă aflu eu sunt două benzi de circulaţie pe sens. De cele mai multe ori sunt libere. De altfel firmele de ridicat maşini sunt mai tot timpul prezente în această zonă, îndeosebi în timpul săptămânii. Însă azi e sfârşit de săptămâna şi o parte dintre şoferi s-au bazat pe norocul lor şi pe lipsa de vigilenţă a ridicătorilor de maşini aşa că au parcat sporatic pe prima bandă de circulaţie.

Dat fiind această situaţie eu conduc pe banda a două a străzii. Ştiu că în codul rutier este specificat că se circulă cât mai aproape de marginea din dreapta a drumului, dar câţi şoferi respectă în realitate această regulă? Oare câţi dintre aceştia aleg să facă slalom printre maşinile parcate pe prima bandă? Din câte am văzut eu aproape niciunul. Aşa că şi eu mă înscriu în trendul general şi circul pe a doua bandă de mers.

Deodată în spatele meu apare ea: îmbrăcată în negru, conducând o maşină neagră. O maşină neagră de teren, trebuie făcută această precizare! Probabil maşina o făcea să se simtă regina şoselelor. Senzaţia de regalitate îi dă încredere să fie complet stăpână pe autovehicul, aşa că îşi aduce maşina cât mai aproape de mine. Oricum eu nu îi dau importanţă şi continui să rulez liniştit fără să îi acord nicio atenţie.

Nemulţumită de primul rezultat începe să “îmi facă cu ochii” apăsând energic tija pentru aprinderea/închiderea farurilor. Acum înţeleg şi eu ce vrea de la sufletul meu: vrea să mă dau la o parte din magnifica şi preamărita ei cale! Vrea ca eu să intru umil pe prima bandă pentru a nu obtura traseul divinităţii sale! Poate că aş fi procedat aşa dacă nu ar fi fost parcate maşini pe prima bandă. Dar aşa, cu ele oprite ici şi colo, e mai greu. În definitiv, dacă nu are loc de mine pe stradă, poate foarte bine să mă ocolească pe interior. Nimeni nu o împiedică să procedeze astfel. Dar realizează şi ea că e dificil şi nu face asta. Probabil e obişnuită ca toţi cei pe care îi întâlneşte în trafic să elibereze calea la primul semn din faruri.

Eu continui să nu îi dau atenţie şi nici satisfacţie. Dezamăgită, revine la prima metodă în speranţa că de data această va avea sorţi de izbândă. Se apropie foarte tare de spatele maşinii mele şi începe să claxoneze. Spre ghinionul ei se face galben la semafor şi pun frână. Imediat frânează şi ea violent, speriată probabil că va intra în mine. A pus frână atât de hotărât încât s-a auzit un scârţâit infernal, dar a reuşit să nu mă lovească în spate.

După acest episod total neaşteptat în filozofia ei de viaţă, rămâne în spatele meu păstrând distanţa regulamentară. Probabil i-a picat greu să nu mă dau la o parte din faţa ei pentru că la următoarea intersecţie opreşte lângă mine  la semafor, da jos geamul şi începe să mă înjure într-un stil ce denotă o bogată experienţă anterioară. O ignor şi de această data, dar, din păcate, această atitudine a mea o incită şi mai tare pentru că începe să ţipe şi mai hotărât ca înainte.

Văzând-o atât de nemulţumită de faptul că nu i-am recunoscut statutul regal şi intrigat de tăria vorbelor ce mi se proferau, am hotărât să deschid geamul  şi să o întreb politicos ce doreşte de la mine. Entuziasmată nevoie mare că a reuşit să intre în dialog cu mine, mă chestionează foarte arţăgos dacă nu ştiu cum anume trebuie să procedez atunci când cineva în spate îmi face “flashuri”. Îi răspund foarte calm că nu trebuie să fac absolut nimic din moment ce nu e scris nicăieri în Codul rutier că aş avea vreo obligaţie în această situaţie. Răspunsul meu o exasperează complet şi, după ce mai mă înjură încă o dată, îmi transmite că eu ar fi trebuit să mă dau la o parte din calea ei, “că aşa se face”! Apoi demarează cu “scârţâituri”.

Ei nu zău! Chiar “aşa se face”? Şi dacă nu vreau să mă dau la o parte ce îmi poţi face? Nimic! Decât cel mult să mă şicanezi pe stradă şi să te apropii foarte tare de mine sau să mă depăşeşti la limita coliziunii. Da, ai dreptate că mă poţi hărţui aşa pe stradă, dar trebuie să îţi intre în cap că dacă vreau să mă dau la o parte din ilustra ta cale atunci o fac pentru că aşa vreau eu, nu pentru că tu dai “flashuri” sau claxonezi! În definitiv, dacă vrei să te respect în trafic trebuie să începi tu prin a mă respecta pe mine! Iar dacă vii lansată cu claxonul apăsat, furioasă ca nu mă dau repede din calea ta, pot spune că nu dovedeşti nici cea mai mică formă de respect! În consecinţă nici eu nu te voi respecta lăsându-te să treci în faţa mea. Deci nici data viitoare nu mă voi mută de bunăvoie pe prima bandă. Dacă vrei, mă poţi depăşi pe interior. Eşti liberă să o faci. Dar nu mă stresa  pe mine inutil, doar pentru că tu te simţi zeiţă în maşina ta puternică!

Articole care au aceeasi tema:

• 16-03-2008 - Moartea venea pe roţi clipind din faruri
• 09-01-2007 - Niciodata cu alcool la volan!

Articole din categoria Civilizatie:

• 19-07-2008 - Apa di( )vină
• 16-03-2008 - Moartea venea pe roţi clipind din faruri
• 26-11-2007 - "Noi suntem personajul principal!"