Sambata dimineata, la ora 9, mare tam-tam. Locul desfasurarii: Piata Presei Libere. Participanti : domnul primar Videanu, domnul director RATB, alti importanti oaspeti. Motivul care l-a determinat pe “Primarul care FACE” (zgarie-nori in Piata Revolutiei – n. a.) sa se trezeasca de dimineata este incununarea unei noi afaceri de succes a Primariei Capitalei.

In aceasta zi cu soare si cu putini nori se dau in folosinta primele autobuze din seria de Mercedes-uri cumparate de dl. Videanu. Domnul primar este mandru de achizitia facuta si le transmite bucurestenilor ca de acum incolo se va circula civilizat cu mijloacele de transport in comun. Adica pana acum, am circulat “ca vitele” in vechile autobuze DAF. Ne trebuiau Mercedes. Deh, tichia de margaritar…

Domnul primar nu uita sa ne spuna si alte lucruri: aceste noi autobuze sunt la standarde europene, au platforma foarte jos si se poate urca foarte usor cu un carut cu rotile sau cu un carucior pentru copii, au sistem modern de afisaj, o voce de doamna care anunta la fiecare statie numele acesteia si care este statia urmatoare. Ba, in plus, nu poti asculta radioul linistit pentru ca anunta si toate liniile cu care se face legatura la urmatoarea statie.

In acelasi timp domnul Videanu uita sa ne prezinte fata nevazuta a problemei: datorita faptului ca platforma este foarte jos, s-a renuntat la spatiul rezervat calatorilor pentru a se monta anumite componente necesare motorului. Asa ca, in spatele vehiculului, te simti ca intr-o cutie. Si asta atunci cand sunt doar cativa calatori. Ma intreb ce se va intampla luni cand se va circula la capacitate maxima?

Un alt motiv al nemultumirii mele este modul deficient de constructie a geamurilor pentru aerisirea calatorilor. Construite special pentru a nu se putea deschide decat prin balansare la 45 de grade, acestea vor determina crearea unui efect de sera apreciabil in momentul cand afara vor fi 40 de grade Celsius. Cei care stiu despre ce vorbesc, cunosc si faptul ca se intampla acest lucru si cu geamurile DAF-urilor deschise la maxim. Asa ca vom “fierbe in suc propriu” la vara… Deh, autobuzele au fost construite pentru un interval de succedare de 5 minute si cu o incarcare maxima de 30-40 de persoane, mare parte pe scaune. Nu pentru o incarcare de 150 de persoane, mare parte din ele pe scari si cu usile intredeschise…

Evident ca lista nemultumirilor mele nu se putea incheia aici. Am stat si eu pe locurile din spate “fata in fata” si mi-am dat seama ca trebuie sa ma gandesc de doua ori inainte daca mai vreau sa intreprind acest lucru. In goana de a economisi spatiu de pretutindeni, constructorii de la Mercedes au gandit lamentabil aceste patru locuri. In afara de faptul ca spatiul de pe scaun este foarte ingust si ajungi sa il “simti” efectiv pe vecinul tau de alaturi, distanta dintre cele doua perechi de scaune este una foarte mica. Asa ca , cel mai probabil, ajungi cu picioarele intre picioarele vecinei tale din fata, evident, fara intentie. Probabil aceste autobuze sunt construite pentru a facilita interactiunea dintre oameni… 🙂

In final vreau sa atrag atentia cu privire la anunturile privind statiile care vor urma. Probabil directorii de la RATB si responsabilul de proiect nu prea au frecventat cursurile de istorie de la scoala generala si de la liceu. Spun acest lucru pentru ca statia de autobuz “Amiral Horia Macelariu” a fost rebotezata “Macelariei”. De altfel, numele nou reprezinta exact ce au facut responsabilii RATB cu memoria amiralului. Dar asta e, suntem in Romania si se merge pe principiul ” lasa ca merge si asa!”…

Acestea fiind zise, va doresc calatorie placuta!

Un comentariu la „RATB-ul, claustrofobia si istoria Romaniei”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *