Au trecut două săptămâni de la turul II al alegerilor pentru funcția de Președinte al României și spiritele s-au domolit. Nu de tot, din moment ce încă mai sunt voci care cer diverse lucruri (demisii, anchete etc), dar cred că ecoul alegerilor începe să dispară puțin câte puțin. Rămân în urmă câteva întrebări cărora eu nu le-am găsit răspuns și pe care doresc să le prezint în cadrul unei serii de articole.

Prima dintre aceste întrebări este “Câți alegători suntem în realitate?”. Pentru mine este o adevărată enigmă numărul real al cetățenilor cu drept de vot din țară. Și aici mă refer doar la cei care sunt în România, fiind pe deplin conștient de faptul că statului român îi este foarte greu să îi numere pe toți cei care sunt în afara granițelor, mai ales dacă sunt plecați în țările membre UE.

Confuzia în care mă aflu provine în principal de la faptul că două entități ale statului român declară date diferite legate de acest subiect. Mai întâi Institutul Național de Statistică a efectuat recensământul populației și al locuințelor în anul 2011 și, după doi ani în care a tot centralizat datele, a ajuns la concluzia că în 20 octombrie 2011 erau în țară 20.121.641 de cetățeni de toate vârstele. Dintre aceștia 15,9% (adică aproximativ 3,2 milioane de cetățeni) erau atunci cuprinși la categoria de vârstă între 0 și 14 ani. De ce este important câți anume erau în categoria 0-14 ani? Pentru că aceștia încă nu au împlinit 18 ani în 2014 și nu puteau să intre în listele electorale permanente în 2014. În concluzie 20,1 – 3,2 = 16,9 milioane de cetățeni care sigur au astăzi peste 18 ani, folosind datele de la recensământ. Mai departe putem doar specula că numărul acestora a scăzut totuși din 2011 până acum pentru că o parte dintre ei au decedat între timp, iar cetățenii care s-au născut în anii 2011-2014 nu sunt încadrați în această categorie. Deci sunt ceva mai puțin de 16,9 milioane de cetățeni care au peste 18 ani în România anului 2014.

Însă această cifră nu coincide cu datele oficiale comunicate de Autoritatea Electorală Permanentă care ne-a anunțat că în primul tur al alegerilor pentru funcția de Președinte au avut drept de vot și au fost înscriși în listele electorale permanente nu mai puțin de 18.313.698 de cetățeni. Rezultă de aici o diferență de 18,3-16,9 = 1,4 milioane de votanți, cifră care este foarte îngrijorătoare, în special din cauza proporțiilor acesteia. Vorbim totuși de aproape un milion și jumătate de oameni care pot vota și care pot face diferența oricând la un scrutin, mai ales în cazul în care prezența la urne este mică.

Deci unde este adevărul și care dintre cele două entități a greșit atunci când a numărat cetățenii? Se poate afirma că statistica nu este o știință exactă și că rapoartele statistice au întotdeauna un interval de încredere de sub 100% (frecvent între 95% și 97%). Însă un recensământ nu este un sondaj statistic, un recensământ este o poză a situației din teren de la un moment dat. Se presupune că în 2011 operatorii de pe teren i-au numărat pe toți românii și că rezultatul final are o marjă de eroare cât mai mică. De aceea e puțin probabil ca operatorii să nu fi numărat 1,4 milioane de oameni, adică aproximativ 7% din total.

Prin urmare de unde au apărut în plus cei 1,4 milione de votanți? Să fi naturalizat România un număr așa de mare de cetățeni în intervalul 2011-2014? Improbabil, dar, așa cum am prezentat anterior, calculule efectuate nu țin cont și de numărul celor care au decedat, așa că presupun în linii mari că numărul celor care au primit cetățenia română – și implicit dreptul de vot – nu diferă semnificativ de numărul celor care au decedat în această perioadă. Nu am date oficiale și este posibil ca estimările mele să nu fie 100% corecte, dar chiar nu cred că România a naturalizat un număr atât de mare de cetățeni încât să acopere numărul celor care au decedat și să fie și cu un milion în plus!

În concluzie eu cred că membrii Guvernului ar trebui să ia în calcul de urgență refacerea integrală a listelor electorale permanente. Eu nu afirm că cei 1,4 milioane de votanți sunt pe liste doar din eroarea de întreținere a listelor electorale permanente, dar cred că acestea ar trebui revizuite periodic și cel mai bun an pentru realizarea acestei revizuiri ar fi anul 2015, an care nu este electoral. Este la fel de probabil că eroarea de numărare să provină și de la rezultele recensământului, dar în acest caz nu se mai poate face aproape nimic din moment ce datele au fost culese de pe teren acum mai bine de trei ani. În schimb peste șapte ani, atunci când se va organiza un nou recensământ, ar fi bine ca erorile de numărare să fie cât mai puține.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *