I: Merg pe strada linistit. Aud in spatele meu un sunet infiorator: „Hrhhh! Ptiu”. Ma intorc pentru ca nu stiam exact ce se intampla. In vacarmul strazii sunetele auzite au trecut pragul psihic de la care ti se atrage atentia. Curiozitatea mi-a fost lamurita repede: in spatele meu era un „domn” imbracat intr-un costum foarte frumos si un palton lung si negru, deschis la nasturi. Sunetele pe care le-am auzit proveneau de la faptul ca dumnealui s-a hotarat sa-si desfunde nasul si gatul, iar apoi s-a gandit sa ne arate si noua ce „comori” ascunse erau in sistemul respirator al dumnealui si „le-a expus” pe strada in vazul tuturor. Probabil costumul de firma pe care il poarta nu are si buzunare pentru o batista sau poate dumnealui nu mai are bani sa-si cumpere batista dupa ce si-a cumparat costumul de la magazinul de fite! Cert este un singur lucru: „balta” lasata pe trotuar in locul unde a scuipat va mai ramane ceva timp si noi toti ceilalti vom calca peste toti microbii si toate impuritatile pe care corpul dumnealui a refuzat sa le lase inauntru… Oare asa face si acasa? Scuipa pe jos? Imi imaginez cum trebuie sa arate casa dumnealui…
II: Astept autobuzul in statie. Frig, bate vantul, fiecare calator incearca sa se inchida la haina cat de mult poate ca sa-si mentina tempertura corporala cat de cat constanta. Printre calatori o „domnisoara” in jur de 28 de ani. Draguta… Chiar frumoasa, as putea spune! Dar ce tine in mana? O tigara! Fumeaza cu o pofta nebuna, ca si cum ar fi ultima tigara din viata ei. Tot fumul se duce spre ceilalti calatori care asteapta infrigurati in statie. Pe dumneaei nu o deranjeaza. De altfel, dupa ce se termina prima tigara, mai aprinde una. Insa ghinion! Se apropie autobuzul dorit, asa ca „domnisoara” arunca repede tigara pe jos si o stinge apasat cu varful cizmelor din piele. O intreb daca considera ca e normal sa arunce resturile de tigari pe jos. Ma ignora, se urca pe scarile autobuzului si expira ultima „portie” de fum in mijlocul autobuzului plin de copii si de bunici… Oare asa face si acasa? Arunca resturile de tigara pe jos? Imi imaginez cum trebuie sa arate casa dumneaei…
III: Stau la semafor sa traversez strada. E semaforul de pe Magheru de la coloane, cel care scoate sunetele pentru nevazatori. Se aduna multa lume in jurul meu in intervalul de peste 1 minut cat dureaza culoarea rosie. Langa mine o „doamna” foarte stilata. Undeva la 40 de ani, foarte frumos coafata si cu un parfum imbietor. E imbracata intr-o haina de blana (oare cate animale o fi omorat ca sa faca haina aia??) maro si mananca un corn cu ciocolata. Termina cornul si pac! jos invelitoarea. Ma uit socat la dumneaei, in special datorita faptului ca la mai putin de doi metri se afla un cos de gunoi gol. Ii atrag atentia intr-un mod politicos ca s-ar putea sa ii fi cazut ceva. Se uita mirata si intelege aluzia subtila. Imi raspunde increzatoare ca i-a cazut ceva, dar de fapt nu e asa, pentru ca i-a scapat invelitoarea din mana pe jos. Ma ofer sa o ajut sa o ridice de pe jos si sa o puna in cos. Ma fulgereaza cu privirea si imi trage un „Nu fi badaran!” apoi isi intoarce privirea dinspre mine. Adica tot eu sunt cel prost crescut? Hmm… Oare asa face si acasa? Arunca ambalajele de la produse pe jos? Imi imaginez cum trebuie sa arate casa dumneaei…
CONCLUZIE: Romania este plina de indivizi prost crescuti care se comporta ca niste animale atunci cand sunt pe strada. Nu conteaza varsta acestora, sexul, pregatirea profesionala, categoria sociala. Exemplele date de mine sunt generice si pot fi adaugate multe altele asemenea lor. Ce ma enerveaza cel mai mult este faptul ca nimeni nu ia atitudine, iar atunci cand o face se considera ca el este cel care nu se integreaza in multime si vrea sa faca zgomot pentru nimic, si nu ceilalti care scuipa, injura, arunca hartiile pe strada, isi descarca scrumiera la intersectie, fumeaza in mijloacele de transport in comun etc. Solutia este una singura: amenzi foarte mari si urmarirea in justitie a celor care nu platesc amenzile primite. Sunt curios cum ar reactiona cele trei personaje ale relatarii mele daca ar sti ca ar avea de platit o amenda de vreo cateva sute de Euro si ar trebui sa munceasca mai mult de o luna ca sa faca rost de banii acestia? In aceasta situatie sigur ei ar fi in postura mea de acum si le-ar da sfaturi altora cum anume sa faca ca sa nu murdareasca spatiul comun al tuturor – strada.
