Sâmbătă seară am vrut să-mi folosesc unul dintre carduri, dar am realizat că expirase în luna octombrie. Nu am fost foarte încântat când bancomatul m-a atenţionat că trebuie să îmi reînnoiesc cardul, dar nici nu pot da vina pe altcineva. Mi se pare normal să existe un algoritm clar care să stipuleaze că bancomatul nu poate efectua tranzacţii pentru cardurile expirate, deci nu am mai comentat nimic.
Ce m-a nemulţumit a fost faptul că nu am putut folosi banii din cont deoarece atât sâmbătă seară cât şi toată ziua de duminică băncile au fost închise. Însă, aşa cum am mai scris, nu pot învinovăţi pe nimeni pentru că eu am omis să îmi schimb cardul cu unul nou.
Având nevoie să îmi accesez banii din cont, am lăsat pe astăzi vizita la bancă. Că niciodată, personalul a fost foarte amabil. La intrare o domnişoară mă vede puţin nedumerit de schimbările făcute în compartimentarea sucursalei şi se oferă imediat să mă ajute. Îi ascult indicaţiile şi ajung în câteva minute la biroul de carduri. Am noroc şi nu prind la coadă decât o doamnă care termină repede. Imediat după dumneai funcţionarul îşi îndreaptă privirea spre mine şi îmi acordă deplină atenţie.
Îi explic acestuia că a expirat cardul vechi, iar el îmi cere cartea de identitate şi cardul. Dispare timp un minut sau mai puţin şi se întoarce cu un plic pe care mi-l înmânează. Îi mulţumesc şi vreau să plec. Mă opreşte şi îmi atrage atenţia foarte politicos că trebuie să completez o cerere de eliberare/schimbare card. Hmm. Exact când credeam şi eu că lucrurile se întâmplă normal şi nu trebuie să fac sute de acte pentru o înlocuire normală a unui card, mă văd nevoit să mă aşez din nou pentru a completa cererea. Evident că acest formular conţinea câmpuri redundante (dacă îţi prelungeşti valabilitatea unui card expirat nu cumva e logic ca seria cardului vechi să coincidă cu seria cardului nou? ), dar bine că nu a durat prea mult să îl completez.
Piesa de rezistenţă abia acum urmează. În afară de cererea completată şi semnată funcţionarul îmi cere din nou cartea de identitate pentru a-i face o copie. Îl întreb dacă cumva nu are această copie deja la dosar. Îmi confirmă că există la dosar acest document, ba chiar este de două ori – prima copie la deschiderea contului şi a doua la prima reînnoire a lui – dar că mai este necesară încă o copie ca să certifice (sâc!) că eu am fost cel care a ridicat cardul.
Îl întreb fără nicio urmă de ironie dacă şeful lui direct are încredere în discernământul şi în capacitatea lui de a lucra cu clienţii din moment ce trebuie să îi prezinte acestuia copii ale faptului că eu chiar am foat la ghişeu şi am ridicat cardul. Nu-mi răspunde. Probabil i se pare şi lui anormal să se întâmple aşa, dar nu are ce face. Până la urmă face copia, o ataşează la cererea semnată şi apoi le introduce pe amândouă în dosarul cardului meu.
Mă ridic şi plec mulţumit că, într-un fel, am avut noroc din moment ce toată procedura a durat ceva mai mult de zece minute. Putea dura mult mai mult, aşa că mă pot considera norocos. Dar în continuare sunt foarte nemulţumit de lipsa totală de respect la adresa mediului înconjurător manifestată de bancă prin intermediul procedurilor sale interne. Este oare necesar să fie trei copii ale cărţii mele de identitate la dosar?
Articole din categoria Enervant:
- 22-04-2010 - Misterul reproducerii asexuate
- 21-10-2008 - Basul şi cu toba mare
- 31-03-2008 - CFR de 1 Aprilie
