Aprobarea ordonanţei de urgenţă nr. 61/2009, prin care Parlamentul – printr-o altă lege – sau Guvernul – printr-o ordonanţă de urgenţă – au posibilitatea de a modifică sau chiar abroga legile publicate în Monitorul Oficial până la data intrării lor în vigoare reprezintă, în opinia mea, o lovitură grea dată tinerei democraţii din România, contribuind din plin la instabilitatea legislativă din ţara noastră. În situaţia constituţională actuală puterea legislativă este exercitată de către Parlament, cea executivă de către Guvern, iar puterea judecătorească este reprezentată de multitudinea de tribunale, curţi de apel şi de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Cel care reglează şi armonizează relaţiile dintre aceste trei puteri este Preşedintele României, garant totodată al respectării Constituţiei.

În aceste condiţii devine pur şi simplu inutilă existenţa Parlamentului din moment ce orice lege dezbătută, aprobată şi promulgată într-o anumită formă poate fi ulterior modificată sau abrogată de către Guvern direct printr-o ordonanţă de urgenţă, fără consultarea altei părţi, după bunul plac al miniştrilor şi al Premierului. Deci, care mai este rolul Parlamentului în această ecuaţie?

Răspunsul la această întrebare este niciunul. În situaţia prezentată există pericolul ca Parlamentul, văduvit de rolul său în societate, să devină direct carne de tun pentru orice politician abil care va ajunge să se întrebe retoric de ce se cheltuie atâtea fonduri cu existenţa acestuia din moment ce legile oricum sunt revizuite ulterior de către Guvern. După ce a fost formulată această ipoteză nu mai este decât un pas mic până la dizolvarea acestuia. Iar dizolvarea Parlamentului reprezintă prima măsură pentru instaurarea dictaturii…

Dacă se va întâmpla aşa ceva sigur vor fi puţini cei care vor plânge după dispariţia acestei instituţii. Cauza principală este că actuală clasă politică a reuşit să învinovăţească Parlamentul pentru aproape orice rău care se întâmplă în societate. Mai mult decât atât, o serie întreagă de oameni de stat – şi aici mă refer la Preşedinte, Prim-ministru, miniştri şi alţii – au dezvoltat discursuri politice care demonstrau ineficienţa şi haosul din mijlocul Legislativului. Este drept că nici membrii Parlamentului nu au dat dovadă de o conduită profesională şi morală lipsită de pată care să contracareze aceste atacuri.

Nici eu nu sunt mulţumit de activitatea acestei instituţii. Consider că numărul demnitarilor este mult prea mare faţă de nevoile reale ale ţării şi că ar fi oportună o micşorare a numărului acestora.  Suprapularea Parlamentului determină o lentoare legislativă amplificată şi de imposibilitatea că toţi parlamentării să îşi exprime punctul de vedere asupra anumitor proiecte de legi. În această situaţie o parte importantă dintre aleşii neamului consideră activitatea de parlamentar drept o a două slujbă căreia îi acordă mult mai puţin timp faţă de cât timp acordă afacerilor şi altor activităţi generatoare de capital.

Ciudat este cum a trecut această lege prin Parlament. Dovedindu-le iniţiatorilor ordonanţei că nu s-au înşelat când au propus aşa ceva, deputaţii României au reuşit să voteze ei înşişi actul prin care puţin câte puţin se va ajunge la dizolvarea şi eliminarea Parlamentului. Ceea ce dovedeşte exact ceea ce a vrut să demonstreze guvernul Boc prin propunerea acestei ordonanţe: legile nu sunt atent analizate în cadrul dezbaterilor, iar votul de final, de cele mai multe ori, nu este foarte bine argumentat de către cei care sunt aleşi exact pentru a veghea la respectarea drepturilor cetăţenilor.

Consider că singura soluţie în acest caz este ca domnul Preşedinte să nu promulge legea şi să o retrimită Parlamentului spre dezbatere cu motivaţia că legea încalcă separaţia puterilor în stat. Oare domnul Preşedinte Băsescu va face acest lucru, cunoscută fiind aversiunea dumnealui pentru instituţia Parlamentului, for care în mandatul trecut l-a suspendat din funcţie? Sau va promulga liniştit legea, conştient fiind de faptul că astfel ajută la posibilitatea declanşării unui conflict direct între Guvern şi Parlament?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *