Lume multa… Chiar foarte multa! Media de varsta: in jur de 23 de ani. Cu totii erau in seara de 30 iunie la Sala Polivalenta din cauza unei pasiuni comune: publicitatea. Mare parte dintre ei astepta de anul trecut acest eveniment, asa ca imediat ce s-au pus in vanzare biletele, le-au si cumparat.
Avand in vedere faptul ca anii trecuti evenimentul a coincis cu preziua unui examen foarte important si foarte dificil, anul acesta am rasuflat usurat: gata, pot sa ma duc si eu, in sfarsit, la Noaptea Devoratorilor de Publicitate! Yupeee!!! Va imaginati ca entuziasmul era mare…
Ca un bun cetatean ce sunt, imi caut bilet cu cateva zile inainte, mi-l cumpar si aflu la ce ora incepe. Vad ca scrie ca incepe la 21.00. Imediat imi refac programul zilei de vineri. Plec de la serviciu mai devreme, ajung acasa, ma schimb etc. Totul trebuie terminat ca pana la ora 21.00 sa ma aflu in sala, stand comod pe scaun si savurand o bautura racoritoare sau o bere…
Acestea fiind facute, vine ziua cea mare. Foarte entuziasmat, ma duc si eu alaturi de ceilalti tineri spre Sala Polivalenta. La intrare, primul hop: desi erau peste 35 de grade Celsius afara, nimeni nu avea voie sa intre cu sticle cu apa in sala. Motivul: acestea pot fi folosite drept arme in cazul in care se incing spiritele. Bine, bine, dar daca imi cumpar sticle de apa de la barurile din interior, atunci nu le pot folosi ca arma? O dilema greu de desfacut…
Desi era in jur de 20.40 si se apropia vertiginos ora de incepere, in sala nu erau decat cateva sute de spectatori si cateva grupuri de organizatori pe scena. Ciudat! Doar mai erau doar 20 de minute pana la startul oficial. Iar afara nu erau foarte multi posibili spectatori. Ce s-a intamplat? Nu mai vrea nimeni sa vina la NDP? Este cumva un eveniment la care nu s-au vandut biletele? Oare sa fie asa? Sau doar nu s-au sinchisit romanii sa vina la ora anuntata initial? Putea fi oricare dintre cele doua motive, mai ales ca s-a inceput promovarea doar cu doua saptamani inainte, iar aceasta a fost facuta doar prin afise lipite prin centrul orasului.
Daca initial faptul ca nu erau multi spectatori iti oferea un avantaj nesperat, in sensul ca puteai alege locul din sala de unde se vedea scena cel mai bine, dupa 10 minute de stat in sala, incepeai sa te razgandesti in aceasta privinta. Putin cate putin incepeai sa realizezi ca in sala sunt in jur de 40-45 de grade Celsius, nu este nici un fel de sistem de climatizare care sa aduca aer proaspat de afara. Nimeni nu se gandea la aer conditionat, la mediu controlat din punct de vedere termic. Toata lumea avea in gand un singur lucru: oare mai este destul oxigen in cladire ca sa nu ne sufocam cu totii?
Si uite asa incepe sa treaca timpul, putin cate putin. Ti s-a intamplat sa te uiti insistent la ceas in speranta ca va trece si mai repede timpul? Asa faceau toti cei prezenti in sala. Dupa mai bine de 2 ore de asteptat (!!!) se pare ca incepe. Doua ore de sauna inclusa in pretul biletului de intrare. Dar, din pacate, nu ne-au dat si prosoape…
Si uite ca apare pe scena inegalabilul Dan Chisu. Folosindu-se de farmecul personal, Domnia sa ne prezinta ce anume vom urmari in seara mult asteptata. Ni-l prezinta si pe Jean Marie Bursicot, inventatorul NDP. Acesta isi incepe discursul cu binecunoscuta fraza “J’aime Roumanie”. Ca noi suntem un popor foarte prietenos si ca ii place foarte mult mancarea romaneasca. Bla, bla… Probabil spune acelasi lucru in fiecare tara care ii cumpara show-ul…
Deja spectatorii devin iritati. Nimeni nu mai are chef sa asculte bla,bla-urile de inceput. Individul termina de vorbit despre cat de mult ii place Dumnealui Romania si se trece la urmatorul moment: Stand-up comedy. Protagonist: o mare speranta a genului. Individul se produce si in Cafe “Deco”, stabiliment condus de acelasi inegalabil Dan Chisu. Nu i-am retinut numele. Probabil ar fi fost de prisos sa stiu numele unui tip care se va stinge de pe firmament in viitorul apropiat. Sau se va apuca de altceva. Cert este ca nu le are cu stand-up comedy. Ca un actor ratat, a venit cu numarul invatat de acasa. Cateva misto-uri foarte grosolane si bancul cu “Catelus cu parul cret”. De altfel, acelasi lucru – cuvant cu cuvant – spune si la Cafe “Deco”. De unde se deduce ca e chiar o speranta a genului…
Dupa el urmeaza o alta stea in accensiune. In acelasi stil – poezia invatata de acasa – individul face caterinca putin de imnul Romaniei, cativa ratati il aplauda, iar la sfarsit mimeaza un contact sexual anal, in care el este parte pasiva, intretinut cu Traian – imparatul roman care a cucerit Dacia. Sala e in delir: nu a mai vazut asa multa lipsa de bun simt demult…
Sala e in murmur. Toata lumea vrea sa inceapa. Ca doar am venit pentru spoturi, nu pentru teatru ieftin… In sfarsit, revine Dan Chisu pe scena si ne atentioneaza ca, datorita faptului ca am platit 7 Euro pe bilet si nu 40 de Euro cum fac francezii, trebuie sa privim spoturile sponsorilor. Nimic anormal in asta, dar modul cum a facut-o a determinat un ropot de fluieraturi binemeritat. Unele dintre spoturi chiar erau interesante, dar au pornit cu un mare handicap…
Atunci cand toata lumea credea ca va incepe, au urcat pe scena si marii invitati ai serii: formatia Parazitii. Daca nu era de ajuns cat auzisem “de bagat si de scos” de la comediantii anteriori, acum s-a pus capac. Evident, fara cenzura, baietii s-au produs in cel mai natural mod fiind acompaniati de o hoarda de cativa rataciti prin fata scenei.
In sfarsit partea frumoasa a serii. Undeva in jur de ora 12, incep spoturile. Unele mai interesante, altele mai putin… Dupa nici 20 de minute de vizionare, unul dintre videoproiectoare se opreste. Evident incepe un cor de fluieraturi, injuraturi si alte vociferari. Dar nimeni nu ia atitudine. Nu se opreste DVD-ul: ca doar un sfert din spectatori nu vedeau, ce conteaza , bine ca vad ceialalti… Intr-un final, se rezolva si se repara.
La ora 4 se termina totul. Nimeni nu spune nimic, doar se sting ecranele. Dintre organizatori mai erau prezenti doar cel care inchide aparatura si cel care inchide sala. Organizare de romani!
Cam asa a fost anul acesta Cosmarul Devoratorilor de Publicitate… Va astept pe voi sa faceti cronica la anul!…
P.S: Am uitat sa va spun ceva: desi erau peste tot semne cu fumatul interzis, se fuma in sala, pe scena, pe culoar, in hol si in alte locuri, numai afara nu. Ca doar de, suntem romani!…
daca asculti melodiile celor de la parazitii si faci abstractie de injuraturi si alte alea , din versurile celor de parazitii se pot intelege niste mesaje mult mai profunde si care abordeaza multe teme , inclusiv coruptia din politica , cenzura , baietii au avut chiar si campania “citeste o carte” , deci nu sunt doar niste golani care canta despre droguri si bautura.si tipul ala are haz , nu este chiar asa cum il descrii tu. apropo , cine esti tu ilustrule necunoscut ? nu ka as fi eu renumit , dar .. e liber sa itzi dai cu parerea – e dreptul tau , la fel e si al meu sa te contrazic.
hai frate… ne lasi cu Parazitii, si-au ales bine numele… gasca de oameni mari care canta pt pustii din generala despre treburi serioase :))
salut… in legatura cu comentariile tale asupra celor de la cafe deko cred ca intr-un fel ai avut dreptate sa fii asa de acid… fiind si ei la inceput, astfel au invatat si au evoluat la faima la care au ajuns azi… (interne-faima :D)… oricum ideea e ca oamenii ca tine sunt extraordinari de folositori fiindca aciditatea face o selectie intre cei care nu renunta asa usor si cei care… sa zicem ca renunta mai usor… o sa incerc sa iti mai citesc din articole dar pentru moment mi-ai captat atentia intr-un mod deosebit si placut… nu te amagi… fiind fan al celor de la deko mai consider ca ar trebui sa fii rastignit dar inainte de toate sunt un om si imi place sa cred ca vreau sa fiu corect…
deci… felicitari 😉