Micul Paris faţă în faţă cu marele summit NATO

Amintiri de la summit-ul NATO

Până la urmă am luat în calcul sfatul lui Mihnea şi am plecat din Bucureşti în zilele marelui summit. O parte din amintirile pe care le voi descrie se referă la evenimente care s-au petrecut în timpul summit-ului şi pe care le-am cunoscut doar prin intermediul mass-media, deci nu în mod direct! Oricum nu e mare diferenţă pentru că şi dacă aş fi rămas în Bucureşti tot n-aş fi putut participa direct la eveniment…

Amintirea 1: Curăţenia de primăvară a început din martie

Pregătirile pentru marele summit NATO s-au făcut până pe ultima sută de metri. Pretutindeni vedeai câte un individ care făcea ceva ca să fie „totul frumos şi ordonat” la venirea distinşilor oaspeţi. Indiferent dacă dădea cu grebla, planta flori sau copăcei, asigura cât de cât fluenţă circulaţiei sau doar stătea şi se uita când în stânga când în dreapta, fiecare individ dintre cei care au participat la organizarea evenimentului era profund cuprins de importanţa muncii lui! Toţi se comportau de parcă ar fi pregătit Bucureştiul pentru marea întâlnire mondială în care se va hotărî instituirii păcii pe tot globul! Şi când te gândeşti că NATO este, înainte de toate, o organizaţie cu profund caracter militar!

S-a făcut curăţenie în aceste zile cu aşa o pasiune încât nu îmi vine să cred că aceeaşi gunoieri acum puteau da cu mătura, dar în restul zilelor nu! E culmea cum în zilelele anterioare summit-ului, zile în care au fost demontate o serie de coşuri de gunoi, a fost mai curat pe străzi decât în zilele în care acele coşuri de gunoi erau amplasate la locul lor! Iar în ceea ce priveşte parcarea mi s-a părut aproape ireal faptul că pe anumite străzi secundare – ticsite de maşini parcate anapoda în celelalte zile – nu mai era nicio maşină parcată! Pe aceste străzi nu cred că le-am văzut niciodată fără maşini parcate. Iar acum pustii! Începusem să mă simt ca în filmele americane în care vreun dezastru se întâmplă şi rămân străzile pustii fără ca locuitorii să mai treacă pe acolo!

Ceea ce m-a deranjat pe mine cel mai mult este faptul că a trebuit să vină summitul NATO ca să se facă curăţenie cum trebuie! De ce nu se păstrează acest standard de curăţenie şi în celelalte zile? De ce eu, ca locuitor al Bucureştiului, nu primesc acelaşi serviciu public în fiecare zi? Că doar pe mine mă costă la fel! Aşa că mă întreb de ce măturătorul şef nu îi supraveghează pe ceilalţi maturatori cu aceeaşi sârguinţă şi în alte zile? De ce nu se spală cu detergent străzile în fiecare noapte? De ce nu se adună praful şi mizeria din jurul rigolelor în fiecare zi? Nu merit decât o dată pe an să am parte de acest tratament? Pentru ca până acum Bucureştiul a fost la fel de curat doar cu ocazia întâlnirii mondiale a poştelor, sommet-ului francofoniei şi acum cu ocazia marelui summit NATO!

Continuă lectura Micul Paris faţă în faţă cu marele summit NATO

Moartea unui aeroport: Aeroportul Baneasa

De mic am locuit langa aeroportul „Aurel Vlaicu”. Cand am ajuns eu in Bucuresti acest aeroport se numea „Aeroportul Baneasa”. Acum i-au schimbat numele. Dar pentru mine ramane tot „Baneasa”. Poate ca sunt nostalgic cu privire la anumite lucruri si vreau sa ramana asa cum au fost, dar cred ca disparitia aeroportului mi-ar provoca un sentiment de tristete. De pe acest aeroport am decolat prima oara in viata mea. Evident, in calitate de pasager. Sper sa ajung candva sa fiu si la mansa unui avion!

Deja va intrebati ce am patit! De ce deplang disparitia aeroportului Baneasa cand acest aeroport este functional si nicaieri nu scrie ca ar fi planuri de demolare a lui? Ba, mai mult, in aceasta vara sunt programate lucrari de renovare a pistei! Deci nu ar fi niciun motiv evident pentru care sa cred ca cineva doreste distrugerea sa.

Insa parerea mea este alta. Iar in continuare imi voi exprima doar parerea personala, bazata pe intuitie si pe anumite evenimente care se inlantuie una de alta fara o legatura evidenta la prima vedere. La ce ma refer mai exact? Parerea mea este ca se doreste inchiderea aeroportului „Baneasa”. Cine doreste? Nu stiu exact! Cum anume se va face? Pot doar sa speculez! Insa pare ca ceva nu e in ordine!

Continuă lectura Moartea unui aeroport: Aeroportul Baneasa

Cutremurul si piata imobiliara

Ieri s-au implinit 30 de ani de la cutremurul din 4 martie 1977. O aniversare trista. Multi dintre noi si-au adus aminte de cei care au fost mai putin norocosi si nu au supravietuit cataclismului, printre care si marele actor Toma Caragiu. Cu acesta ocazie mare parte dintre posturile noastre de televiziune au readus in atentia publicului faptul ca multe dintre cladirile avariate in 1977 inca nu sunt consolidate. O parte dintre acestea au fost avariate si la cutremurul mare din 1940, dar cum atunci incepuse razboiul, nimeni nu a avut timp/bani sa le consolideze.

In aceste zile il vedem din ce in ce mai des pe domnul ministru delegat pentru lucrari publice si amenajarea teritoriului, Laszlo Borbely, ca apare la televizor si ne spune tuturor faptul ca este necesar sa se consolideze respectivele cladiri. Asa ca Guvernul a emis mai multe ordonante de urgenta prin care s-a incercat accelerarea acestui proces. Nimic de comentat cu privire la aceasta intentie laudabila. Sunt de acord sa se consolideze. Unele dintre cladiri sunt cladiri publice si pot afecta multe persoane daca se darama la un eventual cutremur mai serios.

Ceea ce ma nemultumeste pe mine este faptul ca aceleasi ordonante se aplica si cand este vorba de consolidarea cladirilor care au destinatie de locuinta. In acest caz nu mi se pare corect sa fie consolidate cladirile care sunt compuse din apartamente proprietate personala. Avand in vederea acestea ma gandesc la urmatorea intrebare: „De ce statul roman se comporta altfel cu anumiti cetateni, discrimanandu-i pozitiv fata de ceilalti”?

Continuă lectura Cutremurul si piata imobiliara