Am regăsit Viena aşa cum o ştiam: racoroasă, liniştită şi plină de istorie. În precedentele mele treceri prin acest oraş am hotărât că îi trebuie alocată o perioadă mai mare de timp pentru a-mi forma o părere despre el. Aşa că anul acesta am avut la dispoziţie o săptămână pentru a vizita şi pentru a cunoaşte fosta capitală a imperiului habsurgic.
Capitolul 1: Transportul în Viena
Ceea ce am remarcat că mă întristează de fiecare dată când ajung într-o capitală de ţara civilizată este faptul că în aceste oraşe găseşti în aeroport indubitabil un tren sau un metrou care să te ducă în centrul oraşului. De ce mă întristează acest lucru? Pentru că la cele două aeroporturi din Bucureşti acest lucru nu este la fel, în ciudă faptului că aeroportul Băneasa este chiar în oraş… Desigur sunt planuri pentru execuţia unei magistrale de metrou spre Otopeni, dar momentan acestea sunt doar planuri.
Revenind la Viena şi la mijloacele ei de a ajunge din centrul oraşului la aeroport am remarcat că există două soluţii: trenul expres CAT care parcurge această distanţă în 16 minute (sau cel puţin aşa scrie pe panoul publicitar) şi trenul obişnuit care a parcurs aceeaşi distanţă în ceva mai puţin de trei sferturi de oră. Diferenţa de preţ dintre cele două este semnificativă aşa că vă sfătuiesc să folosiţi trenul obişnuit dacă nu vă grăbiţi.
În ceea ce priveşte deplasarea în cadrul oraşului recomand abonamentul de metrou care poate fi achiziţionat de la oricare automat de bilete din cele montate în toate staţiile de metrou. Automatele vieneze cunosc mai multe limbi străine şi dau rest de fiecare dată, desigur dacă nu plătiţi cu cardul bancar. În plus reţeaua vieneză de metrou este foarte bine pusă la punct şi se întinde pe o mare parte a oraşului. În centrul turistic sunt mai multe conexiuni de magistrale, drept urmare este foarte uşor să ajungi la diverse puncte de interes general.
Capitolul 2: Palatul Schoenbrunn
Dacă aţi ajuns la Viena şi nu aţi vizitat palatul Schoenbrunn atunci puteţi face acest lucru la următoarea vizită. Trebuie să aveţi în vedere şi faptul că vizitarea acestui impresionant palat poate răpi ceva mai mult timp şi trebuie alocată cel puţin o zi doar pentru această vizită.
Grădinile palatului au regim de parc public şi pot fi vizitate de oricine, în schimb palatul în sine şi celelalte clădiri adiacente necesită bilet de intrare. Personal recomand biletul Classic Pass care oferă mai multe intrări: palatul propriu-zis, Gloriette, grădinile princiare şi labirintul. Dintre aceste patru obiective merită făcut turul palatului şi labirintul. Gloriette este interesantă, dar cred că se poate trăi şi fără a vedea Viena de la înălţime, iar grădinile princiare nu diferă cu mult faţă de celelalte grădini din palat.
Turul palatului este impresionant prin dimensiunea unor săli (de exemplu sala de bal), prin frumuseţea interioară a unor camere şi prin formidabile opere de artă pe care ai ocazia să le întâlneşti. Desigur anumite artificii fac ca acest tur să fie şi mai interesant, dintre care amintesc oglinzile de dimensiuni mari aşezate faţă în faţă care oferă senzaţia de nesfârşit şi oglinzile incluse în pereţii laterali care oferă senzaţia de spaţiu în plus pentru anumite camere mici. Ceea ce mi-a mai atras atenţia a fost sistemul de încălzire bazat pe sobe de teracotă. Dacă cineva îşi imaginează că aceste sobe de teracotă erau alimentate cu lemne se înşeală amarnic. Probabil ar fi fost şi foarte dificil să fie încărcate şi supravegheate atâtea sobe, aşa că a fost imaginat şi realizat un sistem integrat (sistem realizat la o scară mai mică şi la palatul Brukenthal din Sibiu) care producea abur într-o anumită zonă a castelului şi apoi aburul era transmis printr-un complicat asamblu de ţevi către oricare sobă necesar a fi încălzită. Ingenios gândit, mai ales că acest lucru a fost realizat în secolul XIX!
Cealaltă atracţie pe care o recomand este labirintul. Acesta este construit dintr-un gard viu care separă diversele căi din el. În funcţie de perspicacitatea fiecăruia poate fi parcurs în câteva minute sau în câteva zeci de minute. Pentru toţi cei care reuşesc să termine traseul satisfacţia este mare pentru că în centrul labirintului a fost construită o platformă pe care te poţi urca şi admira priveliştea. Desigur partea cea mai amuzantă este găsirea traseului către centrul labirintului şi nu admirarea priveliştii, dar este şi aici o satisfacţie ascunsă: odată ce ai ajuns pe platformă îi poţi observa pe toţi ceilalţi care încă nu au reuşit să ajungă şi care încă se străduiesc să realizeze ceea ce tu ai realizat deja.
Un ultim aspect pe care vreau să îl menţionez legat de palatul Schoenbrunn este faptul că în interiorul acestuia graniţele ţărilor şi neînţelegerile între popoare par să dispară. În măsura în care se pot înţelege între ei, în engleză sau în altă limbă de circulaţie internaţională sau chiar prin semne, cetăţenii ruşi sunt rugaţi de cetăţenii americani să îi fotografieze, iar cetăţenii chinezi îi ajută pe cetăţenii ruşi să identifice locul în care trebuie introduse tichetele pentru a putea intra în palat. Mai mult decât atât, această uniune se manifestă şi la nivel religios din moment ce creştinii, musulmanii şi israelienii stau la aceleaşi cozi şi fac parte din aceleaşi grupuri ghidate de vizită.
Multumesc.Descrierea ta m-a facut sa simt ca sunt si eu acolo.
Viena e un loc pentru toti. Istorie, cultura, tehnologie, civilizatie. Acolo gasesti totul. Frumusetile zonei sunt de nedescris.
Ca sa te intristez si mai tare…mai exista o modalitate de a ajunge de la aeroport in oras si invers:) Este vorba de un autobuz care are cateva statii importante printre care Gara de Est si de Vest:)…sa mai precizez ca merge cu o precizie de ceas elvetian?