Saptamana aceasta a avut loc la Bucuresti cea de-a XI-a intalnire a tarilor francofone. Evident ca agitatia a fost mare si inghesuiala a fost pe masura. In aceste conditii, pentru a nu perturba in nici un fel desfasurarea evenimentului, politia comunitara s-a ocupat de „cosmetizarea” faunei Bucurestiului, in special in zona centrala. Au fost luati de pe strada toti cersetorii cunoscuti si au fost relocati spre periferie. Evident ca aceasta solutie a fost doar de moment. Probabil cersetorii se vor intoarce saptamana viitoare, daca nu s-au intors deja…

Romania nu a stiut si nu va sti niciodata cum anume sa rezolve aceasta problema. In ultimii cativa ani numarul cersetorilor a crescut exponential. Probabil saracia si nivelul de trai foarte scazut sunt cauzele principale. Insa problema nu sta in numarul cersetorilor ci in varsta acestora. Daca pana acum cativa ani doar batranii si copii strazii intindeau mana dupa niste maruntis, acum am ajuns ca media varstei celor care cersesc sa fie undeva in jur de 25 de ani.

Problema sociala se acutizeaza in acest fel. Copii strazii de mai ieri sunt acum tinerii strazii. Au acum in jur de 25-30 de ani, n-au nici un fel de viitor in viata, stau in canale si se drogheaza cu aurolac. Acestia devin victime sigure ale retelelor bine organizate de cersetori. Apoi devin la randul lor parinti. Si vor folosi acei copii care vor fi tarati la propriu prin metrou si prin autobuze ca sa invete „cum anume se face un ban”. Ideea este ca , pentru societate in asamblu, faptul ca acei copii invata ca banii se fac apeland la mila altora este un lucru foarte nociv. Acesti copii percep munca in adevaratul ei sens drept un lucru destul de daunator si care nu face nici un fel de placere. Si , in definitiv, este mai usor sa ceri si sa primesti bani decat sa te spetesti muncind.

Continuă lectura Cersetoria si francofonia

Saptamana trecuta am primit un e-mail ce reproducea un articol de pe site-ul „Resursa de Fun” („http://www.resursadefun.ro/povestiri/pov_noi-corporatistul-de-bucuresti”) despre „Corporatistul de Bucuresti”. Din cate stiu eu, acest pamflet este scris de un autor necunoscut, dar se poate sa ma insel. Oricum pe rdf.ro nu este scris numele autorului.

Dupa ce am citit acest e-mail, am prezentat si parerea mea unui grup de prieteni. Va reproduc si voua discutia:

Mesajul meu initial era:

” Ideea este ca acest pamflet incrimineaza acea atitudine a unor conationali de ai nostri care nu prea au „dupa ce sa bea apa”, dar vor sa para foarte importanti. Nu neaparat a celor care au spirit de antreprenor in ei si vor sa isi deschida o afacere. Ma refer mai mult la cei care au un serviciu prapadit, dar ei sunt „mari” (manageri cum se zicea in articol), dar ar putea sa fie „si mai mari” daca, din pacate, „promovarea nu s-ar face pe pile” si , din cauza asta, ei nu prind niciodata un loc mai sus.

Eu am vazut in acest pamflet pe acel individ „ass-licker” care ar face orice sa intre pe sub pielea sefului si sa mai creasca putin, acea scursura de om care pare ca iti e prieten si te face pe la spate cu prima ocazie. Si, evident ca trebuie sa fie foarte important in cercul de apropiati ( foarte restrans, de altfel, gratie comportamentului sau) si / sau la serviciu ca sa fie (re)cunoscut si apoi urcat in scara ierarhica. Atunci el apeleaza la „romgleza” la „Extraordinar! ” atunci cand nu stie despre ce este vorba si la alte si alte chestii, asa cum e prezentat in articol…

Continuă lectura Corporatist vs. Multinationalist