Pastele in Bucuresti

Hristos a Inviat!

Astazi va propun sa cititi un articol scris de domnul George Stanca , publicat in cotidianul „Adevarul”, in care este descrisa atmosfera noptii de Inviere in Bucuresti. Sunt de acord cu cele relatate in acest articol si de aceea va recomand sa-l cititi.

Concluzia articolului este interpretabila, dar pare din ce in ce mai sigur ca romanii tind sa se indeparteze de semnificatiile sarbatorilor traditionale, totul alunecand intr-o panta a derizoriului si a kitsh-ului comercial.

Lectura placuta!

„Nu am mai recunoscut nimic din febra bucureşteanului. S-au schimbat obiceiurile, s-au schimbat economia, geografia economică a Capitalei. Nu am nostalgia vremilor când fentai miliţia aducând de la ţară, ascuns în portbagaj, un miel, nu le regret. Evlavia atunci interzisă era însă mai profundă, avea în ea şi o doză de protest. Doar că acum bucureşteanul nu mai cumpără de Paşte ouă, miel, leuştean sau legume.”

Continuarea articolului preluat din cotidianul „Adevarul” se gaseste <<aici>>

„Big Brother”- de la Prima TV direct in strada!

Va mai amintiti probabil de „Big Brother”, emisiunea concurs care a fost difuzata acum cativa ani si la noi pe canalul Prima TV. Cand a fost prima oara organizata a fost o pasiune nationala. Aproape toata lumea se uita la Prima TV sa vada ce mai fac oaspetii casei Big Brother. Mai ales spre sfarsit cand concurentii erau intr-o stare emotionala foarte precara si rabufneau din orice nimic. Dar, ca orice concurs, acesta a avut un final, a fost desemnat un castigator si totul s-a incheiat.

Totul e frumos cand se reduce doar la un concurs. Insa cand isteria devine generalizata e o problema. Ma uit in jurul meu si vad ca apar din ce in ce mai des camere de supraveghere la orice colt de intersectie. Nu stiu exact daca acestea sunt prinse intr-un sistem intercorelat, dar ceva e in neregula! Toata lumea este filmata si supravegheata de fiecare data cand iese pe strada. Peste tot cate o camera de luat vederi ( de cele mai multe ori superperformanta) care te fixeaza cu o privire rece si nepasatoare. Acum imi pun intrebarea: oare in spatele acelei camere sunt tot niste ochi nepasatori? Nu cumva ochiul ager al lui „Big Brother” priveste si ia notite?

De fapt cine vegheaza la siguranta noastra prin intermediul acestor camere de supraveghere? In primul rand sunt camerele video atasate de anumite institutii: banci, magazine, restaurante. Nu am nimic impotriva acestora! Patronii au drept deplin sa supravegheze incinta unde se desfasoara activitatea organizatiei pe care o conduc. Asa ca multi dintre ei instaleaza camere pentru a putea observa cum se comporta angajatii cu clientii, care consumatori incearca sa obtina diverse avantaje prin frauda si altele. In asamblu, consider ca aceste camere video au un rol pozitiv in societate.

Continuă lectura „Big Brother”- de la Prima TV direct in strada!

Agonia de la Spitalul de Urgenta

Marti, 13. Ora 22.00

Durerea de rinichi nu a incetat. Cred ca e timpul sa ma duc la Spitalul de Urgenta. Simt ca ma sfarsesc! Parca cineva tot infinge o sabie prin dreptul abdomenului meu. Trebuia sa ascult eu sfatul prietenilor mei si sa ma duc mai devreme la spital. Asta e, credeam ca va trece de la sine…

Marti, 13. Ora 22.25

Am ajuns la spital. Stiu ca e spitalul pentru ca deja miroase a dezinfectant. Afara trei agenti de paza fumeaza linistiti in locul de primire a pacientilor care sunt adusi cu ambulanta. E destul de liniste. Ciudat! Poate ca e marti seara. Bine ca nu sunt singur. Am de cine sa ma sprijin in drumul meu spre camera de garda.

Marti, 13. Ora 22.30

Strabat un hol mare si ajung intr-un loc care seamana cu un birou de primire pacienti. Abia ma tarasc pana in acel colt! Nu au putut pune si ei biroul mai aproape de intrare? Gata! Am ajuns. Ma lipesc cu mainile de marginea biroului si ii spun unui domn imbracat in alb ce anume am. Se uita cu mult dispret la mine si ma intreaba daca am trecut pe la biroul de sortare urgente. Pai nu acolo e? Imi indica un ghiseu aflat exact pe diagonala mare a holului. Cum? Trebuie sa ma reintorc??? Pai de acolo am venit! Mi se spune clar: nu am cartonas, nu primesc ingrijire!

Continuă lectura Agonia de la Spitalul de Urgenta

Cutremurul si piata imobiliara

Ieri s-au implinit 30 de ani de la cutremurul din 4 martie 1977. O aniversare trista. Multi dintre noi si-au adus aminte de cei care au fost mai putin norocosi si nu au supravietuit cataclismului, printre care si marele actor Toma Caragiu. Cu acesta ocazie mare parte dintre posturile noastre de televiziune au readus in atentia publicului faptul ca multe dintre cladirile avariate in 1977 inca nu sunt consolidate. O parte dintre acestea au fost avariate si la cutremurul mare din 1940, dar cum atunci incepuse razboiul, nimeni nu a avut timp/bani sa le consolideze.

In aceste zile il vedem din ce in ce mai des pe domnul ministru delegat pentru lucrari publice si amenajarea teritoriului, Laszlo Borbely, ca apare la televizor si ne spune tuturor faptul ca este necesar sa se consolideze respectivele cladiri. Asa ca Guvernul a emis mai multe ordonante de urgenta prin care s-a incercat accelerarea acestui proces. Nimic de comentat cu privire la aceasta intentie laudabila. Sunt de acord sa se consolideze. Unele dintre cladiri sunt cladiri publice si pot afecta multe persoane daca se darama la un eventual cutremur mai serios.

Ceea ce ma nemultumeste pe mine este faptul ca aceleasi ordonante se aplica si cand este vorba de consolidarea cladirilor care au destinatie de locuinta. In acest caz nu mi se pare corect sa fie consolidate cladirile care sunt compuse din apartamente proprietate personala. Avand in vederea acestea ma gandesc la urmatorea intrebare: „De ce statul roman se comporta altfel cu anumiti cetateni, discrimanandu-i pozitiv fata de ceilalti”?

Continuă lectura Cutremurul si piata imobiliara

Culmea examenului: subiectele de bacalaureat pe net!

Nici nu stiti cat de mult ma bucur ca am terminat liceul in 2001! Pentru ca daca ar fi trebuit sa dau examenul in 2007, probabil as fi innebunit. Nu de stres, nu de materia multa care trebuie invatata, nu de incapatanarea profesorului de fizica care te pune sa inveti formule peste formule din fizica nucleara cand stie clar ca tu vei da examen la limbi straine si nici macar de faptul ca esti neinteles de director si de diriginte cand stai si tu luni acasa dupa ce ai petrecut un week-end intreg la majoratul unui coleg.

Ce m-ar fi enervat cel mai tare este faptul ca actuala conducere a ministerului a hotarat sa arunce la cos toata munca depusa de catre elevi in ultimii patru ani. Manifestand o atitudine mai comunista decat cea care era prezenta inainte de ’89, domnul ministru Hardau s-a gandit sa-i ajute pe toti chiulangii, profitorii si plagiatorii de referate de pe net sa treaca si ei bacul. Ca doar oricum nu se uita nimeni la diploma ta de bacalaureat cand vrei sa te angajezi! Aici cred ca e singurul loc in care domnul ministru are dreptate: inflatia de facultati particulare acreditate sau mai putin acreditate a facut sa fie o oferta nemaiintalnita de absolventi de studii superioare. Acum poti fi orice:economist, jurist, filolog, pana si medic sau actor daca „cotizezi” bine si stii ce trebuie sa faci ca sa treci cu bine prin facultate.

In nemarginita sa marinimie, domnul ministru si echipa sa de specialisti (hmm… imi aduce aminte de „cei 50.000 de specialisti” de pe vremea CDR-ului!) au ajuns la concluzia ca e mai bine pentru elevi sa cunoasca subiectele la examenul de bacalaureat inainte de ziua examenului propriu-zis. Cum asta? Simplu: le-au afisat pe net. Si nu numai atat! Le-au afisat si rezolvarile la cele de la profile reale! Adica cum, sa nu poata consulta bietul elev subiectele pe care le va primi? Pai nu e mai bine pentru el asa? Ce sa se mai streseze saracul absolvent de liceu rezolvand munti de culegeri de matematica si/sau fizica? Chiar nu ne gandim si la intelectul tanarului in formare? Ce atata stres, ce atati neuroni distrusi incercand sa gaseasca rezolvarea! Nu-i trebuie si lui o pauza mica? Trebuie sa aiba si el timp de un Counter in retea si de un flirt mic pe Hi5! Oricum nu ramane cu nimic din atatea materii invatate! Oricum viata il va indruma pe alte cai in care nu intotdeauna cunostintele de cultura generala ii vor fi folositoare!

Continuă lectura Culmea examenului: subiectele de bacalaureat pe net!

RATB-ul loveste din nou!

Ma duc sa-mi iau abonament la RATB. Vad la ghiseu un afis despre cardul de calatorii valabil in comun la RATB si la metrou. Ma gandesc ca acest lucru e numai bun pentru mine. Eu ma duc la serviciu folosind tramvai / autobuz si metrou. Deci m-ar scuti sa-mi iau doua abonamente diferite. Asa ca ii cer doamnei vanzatoare un card RATB minune. Raspunsul ma socheaza. Cu o totala lipsa de chef doamna ma anunta ca doar in anumite locuri se gaseste cardul minune, dar ca dumneaei nu stie exact in care. Cu toate acestea, a auzit pe undeva ca la capatul tramvaiului 32 ar fi o toneta care vinde astfel de carduri. Ii multumesc doamnei vanzatoare pentru amabilitatea de a-mi oferi atatea informatii – si, pe deasupra, foarte detaliate! – si ma hotarasc sa ma duc la toneta cu pricina ca sa vad si eu cum e cu acest card.

Prima oara ma duc sambata. Identific usor toneta de la capatul liniei 32, dar aflu cu stupoare ca nu este aceea pe care am gasit-o eu. O alta doamna vanzator imi explica ca sunt doua astfel de tonete la capatul tramvaiului 32 si ca aceste carduri se vand doar la cealalta toneta. Este de la sine inteles faptul ca cealalta toneta este inchisa pentru ca sambata programul este scurt.

Evident ca ma macina curiozitatea si mai mult. Luni ma duc din nou la capatul liniei 32, dar de data aceasta la toneta corecta. Ajung acolo si stupoare: o coada foarte mare si care se misca foarte incet. Deoarece trebuia sa ajung undeva, am renuntat la idee. Pentru moment!

Continuă lectura RATB-ul loveste din nou!

Niciodata cu alcool la volan!

Pentru unii e o forma de teribilism. Pentru altii e doar inconstienta pura. Rezultatul e intotdeuna la fel: accidente grave, raniti, morti. In Romania mor anual cateva mii de oameni din cauza accidentelor de circulatie! Acest numar este foarte, foarte mare! De fapt, orice numar mai mare de 0 atunci cand este vorba despre victime ale alcoolului la volan este foarte mare!

Din punctul meu de vedere, si nu numai al meu, betia la volan este o problema grava. De altfel, in noul cod rutier conducerea sub influenta bauturilor alcoolice este pedepsita cu suspendarea permisului pentru 90 de zile si cu 9 pana la 20 de puncte amenda! Asta inseamna ca si-au dat seama si autoritatile ca problema este serioasa si ca, de cele mai multe ori, sunt depasite de situatie!

Cu toate acestea, stim cu totii cum se aplica legea in Romania. Nu voi dezbate acest subiect prea mult, dar este de notorietate faptul ca toate – sau aproape toate – abaterile de la codul rutier pot fi rezolvate „pe cale amiabila” sau mai bine zis „la mica intelegere”. Ca doar agentii de circulatie sunt si ei oameni, au copii, cheltuieli etc. Doar nu putem atenta la bunastarea si dreptul la o viata fericita a agentului, nu-i asa?

Continuă lectura Niciodata cu alcool la volan!

Eu nu vreau sa fiu „schegiulat”!

Motto: „Limba noastra-i o comoara / In adancuri infundata / Un sirag de piatra rara / Pe mosie revarsata” (Alexe Mateevici – Limba noastra)

Tu vrei? De fapt, stii ce anume inseamna a fi „schegiulat”? Nici eu nu stiam pana acum cateva zile. Atunci am avut marea revelatie: „a fi schegiulat” inseamna a fi programat sa te intalnesti cu cineva. Sincer, nu m-as fi gandit niciodata la asa ceva! Nu sunt un fan impatimit al domnului ex-senator Pruteanu (cel care a propus ca toti termenii sa fie tradusi in limba romana si sa se foloseasca doar variantele autohtone ale cuvintelor importate), dar mi se pare ca totul a depasit orice limita decenta!

Suntem pretutindeni inconjurati de individe sau indivizi care vorbesc romgleza pentru ca li se pare lor ca in acest fel devin mai importante / importanti si ca le arata si celorlalti ca stiu si ei engleza. Asa, si? Mare parte din populatia activa a acestei tari stie engleza, dar sunt doar cativa care se lauda cu asta…

Traim intr-o lume nebuna aflata permanent in miscare. Acum toti sunt „focusati” pe realizarea „asaigmenturilor bifor dedlain”. Lumea nu se mai duce la serviciu – si nici macar la servici! – ci toti se duc la „giob”. Ca de, e mai „trendi” sa spui asa decat arhaismul serviciu. Parintii nostri se duceau la serviciu! Noi nu! Noi suntem generatia de „menegeri” care ne ducem la „ofis”. Pai nu-i asa? Pana si banala functie de secretara a devenit „ofis meneger”…

Continuă lectura Eu nu vreau sa fiu „schegiulat”!

Politica din compartimentul de tren

Romanul s-a nascut poet. Se prea poate… Dar nimeni nu il poate depasi la capitolul politica! Stiam asta mai demult, dar in aceasta seara mi-a fost confirmata…

Merg in tren cu alti cinci pasageri. Doi dintre ei sunt intre 40 si 50 de ani. Nu stiu exact ce varsta au, dar se invart in jurul acesteia. Si nici nu ii voi intreba… Cert este ca intre Buzau si Bucuresti am auzit atata politica cat n-am mai auzit decand am baut mai multe beri in liceu in anul 2000 si am dezbatut problema: Iliescu vs. Vadim.

Unul dintre ei tocmai a afirmat cu naduf faptul ca este pensionar si nu a fost prins in cele doua programe de recolerare a pensiei. Ma gandesc ca acest lucru reprezinta un mare necaz al Dumnealui. Nu stiu exact cum este sa te simti scos din programul guvernamental de recolerare a pensiilor. Probabil te simti de parca nici nu ai exista…

Continuă lectura Politica din compartimentul de tren

Din BMW-ul SPP-ului lumea se vede altfel

Saptamana aceasta toata lumea a fost nostalgica. Totul a inceput cu un documentar prezentat de catre postul de televizune TVR1 despre „Epoca de Aur”. Imediat lumea si-a amintit de ciocolata chinezeasca, samponul la pliculete, nechezol si altele. Personal nu am urmarit acest documentar, dar va spun ca in acest week-end mi-am reamintit si eu de perioada „de trista amintire”…

Amintirile mele nu sunt prea bogate. Aveam 7 ani in decembrie `89. Deci nu pot spune ca acea perioada mi-a marcat dezvoltarea pe mult. Cu toate acestea sunt lucruri pe care nu le poti uita nicicand…

Sambata dimineata trebuia sa ajung la Gara de Nord. Evident ca am ales transportul in comun cu RATB-ul. Asa ca ma indreptam eu catre statia de autobuz linistit si cand sa ajung la intersectie sa trec strada observ ca era mare agitatie. Un agent de politie se chinuia efectiv sa dirijeze circulatia. De fapt el oprise pe toti cei care circulau din trei sensuri ale intersectiei si le dadea drumul doar celor care veneau dintr-o anumita directie. Motivul? Simplu: venea o coloana oficiala si trebuia sa fie facuta „partie”.

Continuă lectura Din BMW-ul SPP-ului lumea se vede altfel