Sunt foarte reticent în ceea ce priveşte efectul economic real al reducerii TVA la pâine de la 24% la 9%. Şi nu pentru că aş considera această măsură economică inutilă, ci pentru că eu sunt de părere că modul de punere în practică a acesteia poate fi mult îmbunătăţit. În acest sens voi începe cu enumerarea acelor defecte care vor conduce în continuare la perpetuarea unei stări evidente de evaziune fiscală, stare pe care o observăm pretutindeni în jurul nostru atunci când intrăm în contact cu o unitate economică care comercializează pâine şi produse de panificaţie.
Primul defect este lenea. Lenea cea de toate zilele care îi determină pe vânzătorii de pâine să nu bată bonul. E drept că uneori la covrigărie nici măcar nu găseşti o casă de marcat funcţională, dar nu este aşa tot timpul. Atunci când există casa de marcat aceasta este puţin folosită de obicei pentru că le-a intrat în obişnuită vânzătorilor să nu marcheze fiscal vânzările. Nu ştiu dacă sunt responsabili pentru această stare de fapt şi patronii, dar este destul de evident pentru mine că dacă aşezi raftul de vânzare într-un loc accesibil cumpărătorului şi vânzătorului şi casa de marcat la cel puţin 3 – 4 metri în spate atunci ajungi foarte des în situaţia în care vânzătorul va evita să bată bonul pentru a nu parcurge distanţe apreciabile în timpul serviciului. În definitiv el este angajat să vândă, nu să mărşăluiască prin magazin.
În schimb dacă zona de vânzare este exact lângă casa de marcat atunci un patron cu experienţă poate să îşi achiziţioneze un aparat antic care reuşeşte să emită un bon de câteva rânduri în ceva mai mult de un minut. Şi atunci atitudinea angajaţilor va fi aceeaşi ca mai sus pentru că nu vor dori să stea ore întregi în aşteptarea preţiosului bon atunci când au ţinte de vânzări stabilite pentru fiecare zi. În plus fiecare dintre noi ştie că e mai important să faci vânzarea decât să marchezi bonul, mai ales în orele de vârf de la începutul şi sfârşitul zilei, atunci când muşterii se aşează la coadă la magazin pentru a cumpăra ceva. Şi atunci cum să te opreşti din vândut pentru a bate bonul când coada s-a format deja şi clienţii sunt nemulţumiţi?
Al doilea defect este hoţia, defect pe care îl manifestă în special patronii. Din punctul meu de vedere în mare parte dintre cazurile magazinelor de cartier sau tonetelor nu toate pâinile vândute sunt înregistrate fiscal. Mergând pe faptul că până şi cumpărătorii înţeleg acest lucru, atunci putem concluziona că patronii cunosc situaţia şi o tolerează cu gândul la profit. Prin urmare bonul s-ar putea să nu se bată pentru că ar putea exista situaţia în care patronul indică vânzătorilor în mod explicit să marcheze fiscal doar acele vânzări în care cumpărătorii au solicitat în mod expres bonul, iar pentru ceilalţi să treacă cu vederea, dar să marcheze “în caiet”.
Hoţia merge mână în mână cu lăcomia, cel de-al treilea defect, pentru că dacă patronii s-ar rezuma să vândă nefiscalizat doar o anumită parte din produse atunci situaţia nu ar fi necesitat intervenţia specială a statului în această activitate. În alte cuvinte dacă s-ar fi furat mai puţin atunci statul nu şi-ar fi făcut atât de multe griji, pentru că ştim cu toţii că în orice economie există şi o componentă gri, ba chiar şi una neagră. Dar dacă aceste două componente colorate ajung să fie mult mai importante decât economia albă fiscalizată, atunci statul trebuie să intervină prin diverse măsuri.
Cel de-al patrulea defect este invidia care se manifestă tot la patroni. Invidia rezidă din faptul că patronul observă că vecinul, care are şi el o tonetă de comercializare a pâinii, are un profit mult mai mare decât cel pe care îl înregistrează el. Şi atunci cum se poate ca afacerea lui să meargă mai prost decât a vecinului? Nu trebuie să îşi achiziţioneze şi el o super maşină de teren pe care să o folosească atunci când se duce să îşi facă cumpărăturile de la piaţă? Prin urmare invidia conduce astfel la eludarea Codului fiscal.
După ce am enumerat cele patru defecte care conduc la faptul că nu se marchează fiscal vânzările de pâine şi produse de panificaţie am ajuns şi la constatările referitoare la modul în care guvernul Ponta doreşte să pună în aplicare măsuri economice care să conducă la scăderea evaziunii fiscale. În acest sens apreciez ca fiind pozitivă viitoarea măsură de scădere a taxei pe valoarea adăugată ce se aplică acestor produse, dar în schimb consider că metoda de implementare nu este cea mai bine aleasă.
Prima constatare se referă la efemeritatea acestei măsuri. În opinia mea o scădere de taxe trebuie să fie un eveniment îndelungat, nu doar o verificare de câteva luni (în cazul nostru de un an). Dacă se doresc efecte pe termen lung atunci măsurile trebuie să fie predictibile pe termen lung. În definitiv de ce ar vrea un evazionist să iasă astăzi la suprafaţă şi să marcheze corect şi complet toate vânzările când ştie că peste un an s-ar putea să fie revăzută această măsură şi să se revină la cota TVA de 24%? De ce ar dori acest evazionist să înregistreze contabil toate vânzările trăind cu frica că peste ceva mai mult de un an Garda Financiară l-ar putea întreba cum explică scăderea drastică a vânzărilor în momentul când s-ar reveni la taxa mărită? În definitv patronii se gândesc la viitor şi nu vor să dea explicaţii Fiscului de ce în momentul când era taxa mică vindea 100 de pâini şi după ce a crescut la loc vinde doar 10.
Legat de acest lucru nu sunt la fel de optimist ca membrii guvernului atunci când aceştia afirmă că evazioniştii pot fi scoşi la lumina doar prin scăderea taxelor. Desigur, orice scădere poate conduce la o mai bună colectare de taxe, dar dacă, aşa cum am precizat mai sus, nu se emite bon fiscal pentru marfa vândută de unde să încaseze statul ceva? Evazioniştii sunt la fel de evazionişti şi la 24% şi la 9%. Mai mult decât atât de ce ar plăti chiar şi 9% când e mai ieftin să nu plăteşti nimic?
O a doua constatare rezidă în faptul că impactul asupra cumpărătorilor va fi mic sau cel puţin nesemnificativ, în special la plata cu numerar. Ce se va întâmpla atunci când să presupunem că pâinea se va ieftini de la 1 leu la 0,9 lei, iar vânzătoare le va transmite cumpărătorilor cu zâmbetul pe buze că nu are 10 bani şi nici nu acceptă carduri. Vreo schimbare pentru cumpărători?
Ultima constatare este legată de faptul că guvernul Ponta doreşte să mărească diverse alte taxe pentru a face faţă scăderii de taxe colectate preconizată odată cu scăderea TVA la pâine. Să presupunem că măsura guvernului ar fi corectă din punct de vedere matematic şi că este nevoie de bani colectaţi la buget. Dar întrebarea pe care o adresez guvernului este următoarea: peste un an dacă se descoperă că scăderea TVA la pâine nu a funcţionat şi se va reveni la cota de 24%, vor scădea taxele suplimentare impuse de guvern cu ocazia scăderii TVA la pâine?
bogdane,deacord cu tine,ai punctat corect si la obiect carentele acestei masuri pripite .
eu nu am vazut nici o scadere de pret la covrig de cand cu scaderea TVA-ului. Tot 1-1.5 lei sunt.