Într-o lume normală şi într-o ţară normală dacă ar fi prins cineva încercând să fure din pensiile oamenilor atunci cu siguranţă ar fi dat pe mână justiţiei. Din păcate acest lucru nu se întâmplă şi în România, ţară în care cei care intenţionează să fure pensille a milioane de oameni sunt apăraţi de imunitatea pe care le-o oferă funcţiile de miniştri.

Desigur domnul Boc se poate disculpa oricând în încercarea de a nega această acuzaţie. Domnia sa este doctor în drept şi cred că poate identifică diverse căi prin care să dovedească fără tăgadă că legea îi dă dreptate dumnealui şi nu noua, celor care rămânem fără pensie! Ar fi şi ciudat ca legea să nu fie de partea Guvernului din moment ce aceasta va fi adoptată purtând semnătura Primului-Ministru!

Însă oricât de legală ar fi metoda în sine, este cert faptul că guvernul Boc intenţionează să fure efectiv pensiile celor care contribuie la pilonul II de pensii – aşa numitul pilon de pensii obligatorii administrate privat. Metoda de realizare prevede deturnarea fondurilor de la pilonul II către gaura neagră mâncătoare continuu de fonduri numită pilonul I.

Procedând aşa guvernanţii încearcă să atragă mai mulţi bani la sistemul actual de pensii, sistem dovedit a fi falimentar. De ce este falimentar şi de ce a funcţionat până acum? Pentru că a fost gândit bazându-se pe faptul că populaţia activă cotizantă va creşte continuu pe termen lung, urmând să asigure fondurile necesare funcţionării acestuia. Din păcate istoria şi economia au dovedit că acest principiu nu se respectă de fiecare dată şi că există situaţii – aşa cum este situaţia actuală din România – în care nu se mai găsesc bani destui pentru cei care au cotizat în trecut şi care ar fi îndreptăţiţi să primească pensie.

Dacă este să rezumăm, sistemul de pensii seamănă oarecum cu o schemă piramidală de tip Caritas. Bunicii noştri au cotizat pentru a plăti pensia străbunicilor noştri, părinţii noştri au cotizat pentru a plăti pensia bunicilor noştri, iar noi cotizăm pentru a plăti pensia părinţilor noştri. Speranţa noastră că vom primi pensie este legată de gândul că vom avea copii mulţi care vor cotiza şi ei în acelaşi fond comun de pensii. Doar în acest caz se vor putea strânge îndeajuns de mulţi bani pentru plata pensiilor noastre. Dacă acest lucru nu se va întâmpla atunci imediat ce vom ajunge la pensie vom îngroşă rândurile celor care întind mână la gura de metrou cerşind bani de pâine şi de medicamente.

Spre mulţumirea noastră, a celor care vrem să avem o pensie decentă la bătrâneţe, a existat un curent de gândire normală şi pragmatică care a imaginat un sistem menit să închidă schema piramidală puţin câte puţin. Sistemul prevede ca fiecare cotizant să contribuie la fondul lui personal, fără ca banii depuşi de el să ajungă în fondul comun de pensii. Astfel, la sfârşitul perioadei de cotizare, fiecare îşi va încasa banii pe care îi are în fondul personal. Consider că acest sistem este destul de corect din moment ce fiecare umează să primească în măsura contribuţiei avute.

Desigur trecerea nu se putea face brusc pentru că un asemenea şoc ar fi determinat lipsa fondurilor pentru plata pensiilor părinţilor noştri. Aşa că s-a hotărât trecerea graduală, în paşi de 0,5 puncte procentuale din total venit, modificarea procentului urmând a avea loc în fiecare an. În acest fel peste câţiva ani contribuţia la fondul privat ar fi fost de 6%, spre mulţumirea tuturor celor implicaţi, deopotrivă participanţi sau administratori. Dacă s-ar fi respectat planul iniţial, în 2010 contribuţia ar fi trebuit să fie de 3%, dar conducerea ţării a hotărât anul trecut că avansarea procentului de la 2% la 2,5% trebuie să fie amânată.

Ce se întâmplă în aceste zile? Domnul Prim-ministru Boc doreşte deturnarea sumelor de bani destinate fondurilor private către fondul comun de stat pentru a acoperi deficitul acestuia din urmă. Cum se poate realiza acest lucru? Prin legea care va modifica gradul de participare al fiecărui angajat, modificând totodată şi cuantumul sumelor depuse în fondul privat de la 2,5% din venitul brut la 0,5% din venitul brut.

Ce înseamnă acest lucru? Că cei afectaţi de această măsură vor continua să cotizeze la un sistem care şi-a dovedit minusurile şi care a ajuns la limită. De ce? Pentru că guvernul Boc nu are îndeajuns de mulţi bani ca să plătească pensiile! Aşa că fură de la cetăţenii oneşti, de la cei care plătesc contribuţiile de asigurări sociale şi care îşi imaginează că vor avea o pensie decentă la bătrâneţe. Din păcate pentru toţi, este doar o iluzie din moment ce naţionalizarea contribuţiilor va determina pe termen lung scăderea valorii totale a fondurilor private. Aşadar guvernul Boc ne sacrifică pe noi, participanţii la pilonul II, pentru a-şi salva propria imagine şi pentru a remedia oarecum incapacitatea sa de a administra eficient România. Trăim bine?

[EDITAT ULTERIOR] Conform unei ştiri de ultimă oră, se pare că domnul Prim-Ministru Boc a declarat că nu va susţine această măsură. Consider această decizie foarte inspirată în contextul economic actual şi sper să fie decizia finală.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *