Intamplari de la restaurantul “La Mama”

Intamplarile pe care vi le voi relata astazi incep acum aproximativ un an, cand am fost pentru penultima data la restarantul “La Mama” de pe strada Episcopiei 9. Atunci am fost tratat cu mult “respect”, deci am hotarat sa nu ma mai numar printre clientii restaurantului pentru o vreme.

Ce anume mi s-a intamplat atunci? Am ajuns la restaurant fara sa am rezervare. Am intrat, am cerut o masa si si am fost condus la una dintre mese pe terasa cu vedere la fantana arteziana de la magaziunul Eva. Pana aici totul a fost OK. De acum incolo incepe adevarata distractie. In total pe terasa erau aproximativ sase mese ocupate, rasfirate pe toata indinderea terasei, iar pentru deservirea lor era un singur chelner. Nu, nu gresesc! Un SINGUR chelner! Este de la sine inteles faptul ca acesta abia putea face fata avalansei de comenzi si de cerinte din partea clientilor!

Dupa aproximativ un sfert de ora de asteptat in zadar venirea chelnerului, langa masa la care eram eu asezat ajung alti patru tineri care patesc si ei acelasi lucru ca si mine: se uita atent in meniu, mancarurile listate acolo le produc acestora o senzatie de foame aproape instantanee, dar nimeni nu vine sa le ia comanda. Asa ca incep sa se manifeste zgomotos si sa ii faca semne foarte sugestive tanarului care i-a condus la masa, desi acesta are cu totul un alt rol decat acela de a servi clientii.

Dupa ceva mai mult timp, apare si o domnisoara chelner care trece pe langa masa mea, imi spune sa mai astept putin si se duce spre masa celor “zgomotosi”!!! Adica eu, care asteptam de mai mult timp ca ei, pot sa mai astept, dar ei nu! Deh, eu nu fac zgomot si nu ma agit din cauza ca nu vine nimeni sa imi ia comanda! Asa ca m-am hotarat sa plec, dar mai inainte am cerut sa stau de vorba cu seful de sala. Am avut o senzatie stranie cand am vorbit cu domnisoara sef de sala deoarece ne adresam unul altuia folosind “dumneavoastra” desi era mai mica decat de mine de varsta! Parea cu totul speriata si depasita complet de evenimente. Evident ca in momentul in care am parasit restaurantul eram foarte nervos si hotarat sa nu mai calc pe acolo o lunga perioada de timp!

Dupa aproximativ un an, duminica trecuta am trecut peste hotararea mea si am zis sa le mai dau o sansa. Am intrat din nou in restaurant, am fost condus la masa si a aparut foarte repede o domnisoara chelner care mi-a luat comanda. Ma gandeam ca ceva s-a schimbat. Nu stiu daca faptul ca eu am facut reclamatie acum un an de zile i-a facut sa isi schimbe politica referitoare la modul de servire a clientilor, dar pot spune ca de data aceasta am fost multumit.

Evident ca nu toate lucrurile puteau sa fie in ordine. Asa ca m-am dus la toaleta sa ma spal pe maini, dar am ramas neplacut surprins de faptul ca nu mai aveau sapun lichid si nici hartie igienica. La partea cu hartie igienica tind sa fiu de acord cu ei pentru ca trebuie sa folosim cu totii – pe cat posibil – uscatorul de maini pentru ca este mai putin poluant pentru atmosfera. Tineti minte ca hartia aceea vine dintr-un copac care a fost taiat special pentru asta!!! Dar parca fara sapun nu m-as spala…

Termin de mancat si nu se mai intampla nimic spectaculos. Apoi cer nota. Domnisoara chelner vine cu o foaie lunga pe care scria mare cu majuscule “PROFORMA”. Ma uit mirat la ea, adica imi face o proforma la nota de plata?!? Nu sunt eu un client fidel al restaurantelor, dar eu stiu ca in legislatia fiscala romaneasca era stipulat faptul ca pentru orice servire facuta se intocmeste cate o nota de plata. Poate ca nu sunt eu bine informat, dar asa se face decand stiu eu… Adica cei de “La Mama” sunt altfel si se supun altor reguli? Ciudat, foarte ciudat. Ma uit mai atent pe “nota” si vad ca jos scria mic si aproape ilizibil “Va rugam sa asteptati si bonul fiscal!” Da, da, sigur ca da… Cati clienti mai asteapta si bonul fiscal? De fapt, cati clienti si-au dat seama ca ceea ce au primit ei nu este decat o foaie fara nicio semnificatie fiscala? Probabil doar cei care cer bonul pentru decontare, ca ceilalti… Si uite asa asupra restaurantului “La Mama” – cu pretentii, de altfel – planeaza o mica banuiala de tentativa de evaziune fiscala. De ce doar tentativa? Pentru ca daca ceri in mod expres bonul fiscal, acesta iti este eliberat. Dar cati clienti fac acest lucru? Nu cumva printre sutele de “proforme” se mai afla si cateva – poate chiar mai multe – care sunt anulate din registru desi ele au fost onorate? Greu de raspuns la intrebarea asta…

Ciudat la restaurantului acesta este faptul ca au devenit mult mai serviabili decat era necesar! Pe cand asteptam eu sa vina domnisoara chelner sa imi aduca bonul fiscal, apare langa masa mea un alt chelner care, culmea, ma intreba daca sunt pregatit sa comand! Ma intreb in sinea mea ce le-am facut? Au cumva fotografia mea afisata la peretele cu cei care trebuie serviti cat mai repede si mai bine dupa ce le-am facut reclamatie anul trecut? Nu cred…

Pe drumul inapoi spre casa ma gandeam la intamplarile prin care am trecut. Este clar acum ca sunt mult mai serviabili si mai prompti, dar chiar asa, sa vina sa iti ia comanda de doua ori?!? Parca nici asa nu e bine pentru ca situatia devine chiar agasanta!