Despre viaţă cu Bogdan Ignat

Întotdeauna mi s-a spus că sunt cam "acid" în comentarii. Vă las pe voi să decideţi asta…

Cutremurul si piata imobiliara

Ieri s-au implinit 30 de ani de la cutremurul din 4 martie 1977. O aniversare trista. Multi dintre noi si-au adus aminte de cei care au fost mai putin norocosi si nu au supravietuit cataclismului, printre care si marele actor Toma Caragiu. Cu acesta ocazie mare parte dintre posturile noastre de televiziune au readus in atentia publicului faptul ca multe dintre cladirile avariate in 1977 inca nu sunt consolidate. O parte dintre acestea au fost avariate si la cutremurul mare din 1940, dar cum atunci incepuse razboiul, nimeni nu a avut timp/bani sa le consolideze.

In aceste zile il vedem din ce in ce mai des pe domnul ministru delegat pentru lucrari publice si amenajarea teritoriului, Laszlo Borbely, ca apare la televizor si ne spune tuturor faptul ca este necesar sa se consolideze respectivele cladiri. Asa ca Guvernul a emis mai multe ordonante de urgenta prin care s-a incercat accelerarea acestui proces. Nimic de comentat cu privire la aceasta intentie laudabila. Sunt de acord sa se consolideze. Unele dintre cladiri sunt cladiri publice si pot afecta multe persoane daca se darama la un eventual cutremur mai serios.

Ceea ce ma nemultumeste pe mine este faptul ca aceleasi ordonante se aplica si cand este vorba de consolidarea cladirilor care au destinatie de locuinta. In acest caz nu mi se pare corect sa fie consolidate cladirile care sunt compuse din apartamente proprietate personala. Avand in vederea acestea ma gandesc la urmatorea intrebare: „De ce statul roman se comporta altfel cu anumiti cetateni, discrimanandu-i pozitiv fata de ceilalti”?

La ce ma refer exact? La faptul ca eu nu consider corect ca statul sa acorde imprumuturi pe 25 de ani fara dobanda celor care locuiesc in aceste apartamente. De ce? M-am uitat si eu pe lista imobilelor care vor fi consolidate in anul 2007. Ce fel de imobile sunt pe aceasta lista? Unele in care sunt multi locuitori saraci ai Bucurestiului. Ma refer aici la „sarmanii” care locuiesc pe Magheru si la „sarantocii” care au apartament pe Calea Victoriei sau pe C.A.Rosseti. Si stim cu totii care este standardul de viata al celor care locuiesc in aceste zone! Desigur, sunt si exceptii de la aceasta regula, dar per asamblu daca ai apartament intr-unul din aceste imobile este clar ca ai un standard de viata destul de ridicat.

De ce nu consider eu corect sa fie ajutati acesti oameni? Pentru ca in felul cum este redactata legea in momentul acesta se pot genera abuzuri foarte mari. Sa va dau si un exemplu: sa presupunem ca am un apartament de aprox 100 m2 intr-unul din blocuri avariate care are bulina rosie la intrare. In momentul de fata nu pot vinde sau inchiria acest apartament nimanui pentru ca tuturor le este frica ca s-ar putea prabusi. Deci, desi am in proprietate un apartament in centrul Bucurestiului care ar putea valora sute de mii de Euro, eu nu il pot vinde sau inchiria. Ceea ce reprezinta o paguba insemnata!

Ce fac ca sa trec peste situatia asta? Conving pe ceilalti locatari si pana la urma facem consolidarea. Cum anume se face consolidarea? Cu bani de la buget! Care bani de la buget sunt apoi platiti in termen de maxim 25 de ani fara dobanda si fara comision de plata anticipata! Ca sa nu mai vorbim si de faptul ca instituirea ipotecii legale a statului asupra apartamentului in cauza se face fara plata taxei de timbru! Ridicarea ipotecii la fel! Concluzia: numai avantaje pentru mine!

Insa cum pot face profit din treaba asta? Mai intai donez apartamentul bunicilor mei. Orice evaluator imobiliar competent va stabili o valoare de piata destul de mica in comparatie cu potentialul imobilului daca acesta ar fi consolidat. Apoi se trece la faza in care incepe consolidarea cu banii de la buget si cu credit – sa zicem – pe 15 ani. Din acest moment incep sa curga ratele. Dar cum bunicii mei sunt pensionari si au un venit mai mic decat venitul mediu net pe economie, sunt scutiti de plata ratelor. Asa ca in timpul cat se face consolidarea statul plateste tot! Dupa aproximativ unu, doi ani imobilul este consolidat.

Abia acum incepe marea afacere. Mai intai caut un cumparator. Avand in vedere faptul ca apartamentul are 100 m2 si este situat intr-o zona excelenta, este de la sine inteles faptul ca pot cere cel putin 300.000 de Euro, daca nu chiar 400.000 de Euro. Dupa ce gasesc cumparatorul si fac un precontract cu acesta, ma duc la notar si denunt actul de donatie (donatia poate fi atacata de donator). Evident ca bunicii nu se vor opune si nu vor contesta in Justitie, asa ca voi fi repus in drepturi. Deoarece s-a realizat instrainarea eu sunt nevoit sa platesc restul de cheltuieli care au fost facute la consolidare. Deci trebuie sa mai platesc ceva, dar avand in vedere cat voi castiga, nu mai conteaza!

Sa facem un mic calcul: 100m2 utili si cat vor mai fi construiti = maxim 150 m2 in total care imi revin. Costul pe m2 consolidat este de maxim 600 Euro (de altfel daca ar fi mai scump, ar fi optim sa se darame cladirea si sa se construiasca de la fundatie!). Deci am de platit 600×150 = 90.000 de Euro, bani care trebuie platiti in transe egale timp de 15 ani, deci 90.000/15 = 6.000 de Euro pe an. Cum au trecut deja doi ani in care statul a platit pentru bunicii mei rezulta ca mai am de plata 90.000 – 12.000 = 78.000. Asta daca s-a realizat consolidarea in doi ani! Daca dureaza mai mult, e si mai bine pentru mine pentru ca statul plateste si mai mult! Pana la urma sa admitem ca am de plata 78.000 de Euro. Avand in vedere ca eu vand apartamentul cu 300.000 de Euro este clar ca voi avea un profit brut de 222.000 de Euro! Dupa ce aplic impozitul de 16% imi raman 186.480 de euro! Si asta in cazul in care am vandut ieftin, cu „doar” 300.000 de Euro! Si uite asa a crescut valoarea apartamentului meu de la 0 Euro la aproximativ 200.000 de Euro net si totul s-a realizat pe cheltuiala statului. Eu nici macar nu am fost stresat ca nu am cu ce plati ratele si voi fi dat afara din apartament!

Exemplul prezentat de mine este unul pur ipotetic. Desigur se poate imagina si un scenariu in care inchiriez apartamentul dupa consolidare si cer exact 6.000 de Euro pe an adica 500 Euro/luna. Cel mai probabil voi primi acesti bani datorita locatiei, in special! Asa ca se plateste singur pentru urmatorii ani. Oricum e profitabil avand in vedere ca eu nu am bagat niciun ban in toata afacerea asta!!!

Concluzia este simpla: de ce statul acorda aceste facilitati? Este evident faptul ca dupa consolidare apartamentele in cauza vor fi foarte atractive pe piata imobiliara, deci este sigur pentru toata lumea ca noi toti contribuim prin bugetul statului la cresterea valorii de piata a unor proprietati particulare! Si atunci unde este echitatea sociala? De ce doar anumite categorii primesc asemenea subventii? De ce statul nu le da si tinerilor credite pe 25 de ani ca sa isi cumpere apartamente? In aceleasi conditii: fara dobanda, fara comision de plata anticipata si fara taxe de instituire/ridicare ipoteca!

Va las pe voi sa raspundeti la aceste intrebari…

Facebook Twitter Plusone Linkedin Email


Articole din categoria Economie:

Categorie Economie, Social
Etichete: ,
  • eFTy spune:

    Pui prea multe intrebari, Bogdan.

    Te-as sfatui sa fii foarte atent cu tot ce se intampla in jurul tau de-acum incolo. Cine stie…

    05 martie 2007 la 22:04
  • elena spune:

    Pentru ca tinerii despre care spuneai nu au influenta si cunostinte printre cei ce iau asemenea decizii.
    Pentru ca cineva trebuie ajutat ,asa ca de ce sa nu-i ajutam pe cei bogati?

    05 martie 2007 la 22:08

Adresa email nu va fi publică. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

ATENTIE !!! Toate comentariile sunt moderate.

Vor fi aprobate doar comentariile care se refera strict la tema dezbatuta in cadrul articolului si care nu contin replici rasiste, xenofobe sau jignitoare.
Vor fi respinse automat comentariile care folosesc un limbaj nepotrivit si/sau care contin injurii la adresa autorului articolului original sau la adresa unui autor de comentariu din cele anterioare.