Ionica este un tanar promitator: simpatic, frumusel si cu simtul umorului dezvoltat. Este inteligent, a absolvit un colegiu national cu renume din Romania, iar acum este student la Facultatea de Cibernetica, Statistica si Informatica Economica din cadrul Academiei de Studii Economice Bucuresti. Insa Ionica stie ca aceasta facultate nu este pentru el. Intotdeauna a avut probleme la programare si abia a trecut prin examenele din primii ani. Asa ca inca nu s-a hotarat ce traiectorie va urma cariera sa, dar stie ca va ocoli programarea in mod cert.

In primii ani de facultate, Ionica a lucrat cu jumatate de norma prin diverse locuri, a ajutat la organizarea unor evenimente mondene, a impartit fluturasi si s-a implicat intr-o asociatie studenteasca. In principiu s-a descurcat sa faca un ban in plus ca sa aiba si el cu ce merge in oras. Insa acum a terminat anul 3, mai are un singur an de facultate si se gandeste serios sa se angajeze la o companie importanta astfel incat la absolvirea facultatii sa nu mai caute un alt loc de munca. Asa ca se apuca sa caute locuri de munca serioase la care sa fie acceptat doar cu experienta sa anterioara.

Dupa primele doua luni in care nu gaseste aproape nimic, Ionica afla ca o mare companie producatoare de bunuri de larg consum ofera un stagiu de practica si se hotaraste sa se inscrie si el. Mai intai Ionica trebuie sa completeze un formular online contratimp. In felul acesta se verifica coeficientul sau de inteligenta si alte caracteristici personale ca atentia sau concentrarea. Dar cum Ionica este un baiat destept trece usor peste acest prim pas si asteapta nerabdator sa fie sunat pentru a se programa la un interviu.

Din pacate pentru el, telefonul nu vine imediat. Asteapta el o saptamana, doua si apoi renunta la ideea ca va fi sunat. Ba, mai mult, incepe vacanta de vara si se hotaraste sa se duca acasa, in Constanta, pentru ca nu are sens sa plateasca caminul pe vara din moment ce oricum nu va sta in Bucuresti! La o saptamana dupa ce ajunge acasa, departamentul de resurse umane de la compania respectiva il suna si il anunta ca este asteptat la interviu. Entuziasmat Ionica isi face bagajele si se hotaraste sa vina pentru o zi in Bucuresti ca sa participe la interviu. Isi cumpara bilete de tren (ca sunt cu reducere, ca pentru studenti) si dupa ce parcurge distanta Constanta – Bucuresti in mai mult de opt ore, ajunge cu bine la interviu.

Imediat ce se termina interviul, entuziasmul lui Ionica scade brusc. Si nu pentru ca nu s-ar fi descurcat la interviu. Nu, chiar interviul a decurs foarte bine! Dar la final Ionica avea aceleasi informatii ca si atunci cand a terminat de completat formularul on-line. Adica nu stia mai nimic despre ce se va intampla mai departe! Tot ceea ce a putut afla a fost faptul ca acesta este un interviu preliminar in care se verifica anumite calitati ale candidatului, a vorbit cu domnisoara intervievator despre pasiunile sale, despre ce vrea sa fie “cand va fi mare”, au conversat putin si in engleza ca sa se verifice nivelul lui de cunostinte de limbi straine si la sfarsit i s-a spus ca va fi contactat pentru a fi anuntat despre rezultatul interviului.

Se duce inapoi acasa si astepta din nou doua saptamani, timp in care nu primeste niciun semn de viata. Isi face curaj si trimite el un e-mail la care primeste un raspuns evaziv, dar i se reconfirma faptul ca va fi sunat ca sa fie anuntat de rezultatul interviului. Saptamanile trec si nimeni nu il mai cauta, nici la telefon , nici pe e-mail. Dar, dupa cinci saptamani, este sunat din nou si anuntat ca a trecut cu bine de primul interviu (oare ce le-or fi trebuit atat timp ca sa ajunga la aceasta concluzie ?) si ca il asteapta la un alt interviu cu potentialul sau manager direct. Evident ca Ionica este din nou entuziasmat, se pregateste sa plece la Bucuresti ca sa participe la al doilea interviu. Este de la sine inteles faptul ca si de data aceasta isi cumpara bilete de tren si petrece aproape o zi pe drum…

Ca si la prima data, Ionica se descurca bine si la al doilea interviu. In final chiar i se prezinta optiunile pe care le poate avea pe parcursul stagiului de practica, deci lucrurile par chiar aranjate. Evident ca discutia se incheie cu “va sunam noi”, iar Ionica se intoarce aproape triumfator acasa, convins de faptul ca lucrurile au mers foarte bine si ca se afla pe aceeasi lungime de unda cu viitorul sau manager.

Conform cu modul in care s-au desfasurat lucrurile anterior, nimeni nu il suna pe Ionica. Dar el nu dispera si asteapta in continuare. Ba, mai mult, in aceasta perioada refuza o oferta de loc de munca venita de la un cunoscut al sau care il recomandase pentru un interviu. Pe cand era gata sa isi piarda speranta, Ionica primeste un alt telefon izbavitor in care este anuntat ca a fost programat pentru un al treilea interviu cu directorul general al companiei (persoana cu care nu va interactiona aproape deloc pe perioada stagiului de practica!). Ritualul reincepe: cumparat bilete de tren, sosit la Bucuresti, venit la interviu. Si de data aceasta Ionica se descurca bine si pare ca situatia va avea un final fericit pentru el.

Din pacate pentru Ionica, nu toate se termina asa cum ar vrea el. Dupa ce a trecut si de al treilea interviu – total nenecesar! – Ionica a asteptat in zadar telefonul celor de la companie. Pentru ca acesta nu a mai venit. Nici sa ii spuna “Da”, nici sa ii spuna “Nu”. Atunci Ionica a sunat el la companie pentru ca deja trecuse toate vara decand incepuse recrutarea in sine si a fost anuntat cu regret ca nu a fost ales pentru stagiul de practica. Motivul: cunostintele de limba straina sunt total neadecvate pentru postul in cauza!

Concluzia la care a ajuns Ionica este ca domnisoara intervievator care a verificat cunostintele sale de limbi straine este total neprofesionista. De ce? Daca ar fi adevarat faptul ca Ionica nu stie sa vorbeasca in limbi straine (desi are atestat de germana si vorbeste fluent engleza si italiana!) atunci de ce a mai trebuit sa treca prin atatea interviuri? Nu era de ajuns sa i se spuna de la inceput ca nu respecta cerintele minime si gata? Fara sa il mai cheme de alte doua ori la Bucuresti? Asa ca ori domnisoara intervievator nu a reusit sa descopere cat de bine stie sa vorbeasca Ionica – ceea ce inseamna ca nu este profesionista in resurse umane – ori acest motiv a fost bagat la inaintare pentru ca nu stiau exact ce anume sa ii spuna ca sa nu il accepte in program!

Dupa acest episod din viata sa, Ionica a inteles faptul ca recrutarea la companiile multinationale cu pretentii (justificate sau mai putin justificate) dureaza intre o ora si cateva luni, timp in care trebuie sa fii disponibil ori de cate ori te cheama ei la interviu – chiar daca interviul are loc numai in Bucuresti si tu stai in partea cealalta a tarii! – astepti sine die un raspuns care poate sa vina sau nu, iar la sfarsit nici macar nu te anunta de rezultatul recrutarii! Total lipsa de respect fata de candidati! Asa ca Ionica a renuntat la ideea de a se mai angaja la o companie multinationala…

Intamplarile sunt 100% reale. Ionica este un personaj fictiv!

4 comentarii la „Ionica si primul sau interviu important”
  1. Foarte adevarat, mi s-a intamplat si mie acelasi lucru in Romania. Este o bataie de joc totala. Ei vor sa se dea importanti la sefi ca au Departament de Resurse Umane, probabil.
    Firmele care te cheama la interviu in afara tarii, iti platesc ele transportul, poate chiar si cazarea, daca treci testul online si telefonic.

    Ca sa dau un citat binecunoscut:
    “Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul”

    In rest, numai de bine.

  2. Si mie mi s-a intaplat … 😀 cam la fel de 3 ori 😉 perseveram…perseveram…:) …acum incerc aceasi reteta …afara….. sa vedem 😀

  3. Nu este cazul lui Ionica,dar in general asa ne pierdem oamenii buni,capabili,acestia luind drumurile strainatatii.Si ne mai intrbam unde ne sunt capacitatile?acolo unde sunt apreciati si doriti.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *