Proba de poligon

Toţi conducătorii auto ştiu că proba de poligon de la examenul pentru dobândirea permisului de conducere era cea mai grea probă a examenului, drept urmare era displacută de majoritatea candidaţilor. Acum câţiva ani de zile, această probă a fost eliminată din examen considerându-se că proba de traseu este suficientă pentru a demonstra abilităţile candidatului de a conduce maşina printre obstacole şi de a efectua corect parcarea sau alte manevre. Aşa că acum candidaţii au scăpat de stresul cauzat de slalomul printre jaloane şi de timpul limită pe care nu trebuiau să îl depăşească.

Probabil cei care au propus această modificare nu şi-au imaginat niciodată faptul că toţi conducătorii auto vor avea nevoie la un moment dat de abilităţile dobândite în proba de poligon! Este cunoscut faptul că străzile din România sunt adevărate curse cu obstacole printre care te strecori cu maşina mai lin sau mai puţin lin. Probabil pentru a nu fi excesiv de monotone, obstacolele sunt diferite şi variază de la gropişoare până la adevărate cratere, dar se mai observă şi câteva ridicături în asfalt, capace de canal lipsă marcate cu două-trei crengi sau munţi de noroi sau nisip lăsaţi pe marginea carosabilul la finalizarea unor lucrări!

Cu toate acestea, niciodată nu am crezut că voi vedea un întreg bulevard marcat ca un traseu de poligon! Şi aici mă refer la bulevardul Aviatorilor, de la intesecţia cu bulevardul Beijing şi stradă Mircea Eliade până la piaţa Charles de Gaulle. Pretutindeni vezi porţiuni marcate cu jaloane pe care trebuie să le ocoleşti! Şi evident că acolo unde există aceste jaloane se îngustează şi partea carosabilă, încurcând şi mai mult circulaţia autovehiculelor! Asta deşi acest bulevard este unul dintre cele mai aglomerate din Bucureşti! Cum de s-a ajuns la această situaţie?

Continuă lectura Proba de poligon

Taxi Leone, apogeul „serviabilitatii”

Sambata seara, ora 1. Frig. Foarte frig. Bate vantul si simt fiecare rafala oprindu-se in hainele mele ce par a fi foarte subtiri. Stiu ca nu vreau sa ies in strada si, mai mult, stiu ca nu vreau sa simt pe pielea mea asprimea gerului nocturn de inceput de noiembrie. As prefera sa ma teleportez decat sa fiu nevoit sa merg pe jos si sa indur tot frigul!

Aceasta este situatia in care am fost eu sambata noapte. Si cum eram in vizita la niste prieteni m-am hotarat la plecare sa chem un taxi. Zis si facut. Am apelat la compania pe care o foloseam (repet: o foloseam!) pana atunci si anume Taxi Leone. Sun, imi raspunde dispecera, ii explic ce vreau, incerc sa ii dau coordonate clare: la intersectia dintre bulevardul X si strada Y. Ma repede afirmand ca stie unde este exact adresa si in final imi spune ca in cinci minute ajunge la destinatie un taxi de la compania Taxi Leone. Ii multumesc, inchid, mai astept trei minute si apoi cobor convins ca in maxim doua – trei minute voi fi deja urcat in taxi si in drum spre casa.

Insa lucrurile nu au fost chiar asa de simple precum mi le-am imaginat eu. Dupa ce am asteptat mai mult de cinci minute venirea masinii cerute, m-am hotarat sa sun inapoi la dispeceratul Taxi Leone sa le atrag atentia ca nu a venit niciun taxi la adresa solicitata de mine. Insa dorinta mea nu a putut fi indeplinita din moment ce toate telefonele de la dispecerat sunau ocupat. De inteles de altfel pentru ca era sambata seara si era foarte frig afara! Dupa douazeci de minute de la plasarea comenzii reusesc sa vorbesc la dispecerat si ii atrag atentia doamnei dispecer intr-un mod foarte politicos de faptul ca nu a venit inca taxiul! Raspunsul ma socheaza: taxiul a venit, dar eu nu am coborat! (?!?) Adica eu sunt invizibil? Sau cumva soferul nu a venit la adresa corecta? Insa partea cea mai interesanta abia acum urmeaza!

Continuă lectura Taxi Leone, apogeul „serviabilitatii”

Misterul strazilor finisate

Ma uit la strada Ion Ionescu de la Brad din sectorul 1. Ce ma atrage la aceasta strada? Faptul ca a fost in reconstructie aproximativ jumatate de an si acum este finisata. Este ceva obisnuit pentru Bucuresti sa fie o strada in constructie, avand in vedere faptul ca mai mult de jumatate de Bucuresti este un imens santier. Se fac si se refac strazi, apoi se gauresc din nou ca sa se repare canalizarea, conductele de termoficare, apoi se refac iarasi si tot asa.

Dar ce este atat de special referitor la strada Ion Ionescu de la Brad? Ce m-a surprins pe mine a fost faptul ca aceasta strada a fost finisata la termen. Ba, mai mult, termenul a fost devansat cu aproximativ trei luni din moment ce constructia trebuia sa se incheie in luna noiembrie si a fost gata la finalul lunii august! Incredibil, dar adevarat! Deci, se poate! Acum mai trebuie sa fie si vointa!…

De fapt constructia strazii Ion Ionescu de la Brad a fost una cu totul speciala. In primul rand s-a largit carosabilul, deci s-au reconfigurat spatiul verde si trotuarele (nu vreau sa amintesc faptul ca spatiul verde a fost distrus aproape in totalitate si copaci batrani de zeci de ani au fost taiati fara mila!) Apoi s-au ingropat cablurile pentru electricitate si cele pentru telefonie si s-a renuntat la piatra cubica in favoarea asfaltului. Deci o munca foarte laborioasa care s-a terminat inainte de termen. Cum de s-a putut acum si in alte situatii lucrarile treneaza la nesfarsit?

Continuă lectura Misterul strazilor finisate

Ridica-ma la cer!

V-ati intrebat vreodata cum se poate face ca intr-o zona cu un nivel redus de inaltime a cladirilor sa apara peste noapte cativa „zgarie-nori” autohtoni? Care este procedura legala prin care alaturi de o casa cu parter cu sau fara etaj apare din senin o constructie grandioasa de cateva zeci de etaje? Am avut curiozitatea sa vad care este procedeul legal prin care se ridica nivelul de inaltime al cladirilor intr-un mod cu totul legal si am identificat o modalitate folosita pe scara larga in Bucuresti dar care se afla la granita dintre etic si nonetic…

La inceput este nevoie un plan urbanistic zonal (PUZ) care este adoptat de catre Primaria Capitalei. In ultimii ani au fost adoptate o multime de PUZ-uri care prevedeau cresterea nivelului de inaltime pentru anumite zone. Ce i-a determinat pe consilierii municipali sa adopte asemenea hotarari? Probabil dorinta de a dezvolta cat mai repede orasul! Pentru ca alt motiv nu pot identifica din moment ce s-a aprobat PUZ pentru cresterea nivelului de inaltime a cladirilor in zona Dorobanti (zona cunoscuta pentru cladirile cu maxim 4 etaje), in zona Baneasa (unde erau doar case cu parter si etaj) si in multe alte zone.

Dar PUZ-ul nu poate fi aprobat doar daca doreste un anumit intreprinzator sa construiasca acolo o cladire inalta. Se poate intampla sa afle cei direct interesati (vecinii care nu vor mai vedea soarele) si sa apara nemultumiri si anchete prin presa. Asa ca se alege metoda „monumentul”. Ce presupune exact aceasta metoda? Construiesti din banii Primariei sau din bani privati un monument sau o institutie de cultura/arta/religie care sa fie foarte inalta. Putin conteaza faptul ca nu foloseste la nimic inaltimea mare a noii cladiri. Trebuie doar sa se ridice deasupra celorlalte cladiri din jurul ei. Acesta este scopul principal! Asa ca nu intereseaza pe nimeni daca turnul sau ultimele etaje vor fi folosite intr-un mod just! Asta daca vor ajunge sa fie folosite!…

Continuă lectura Ridica-ma la cer!

Intamplari de la restaurantul „La Mama”

Intamplarile pe care vi le voi relata astazi incep acum aproximativ un an, cand am fost pentru penultima data la restarantul „La Mama” de pe strada Episcopiei 9. Atunci am fost tratat cu mult „respect”, deci am hotarat sa nu ma mai numar printre clientii restaurantului pentru o vreme.

Ce anume mi s-a intamplat atunci? Am ajuns la restaurant fara sa am rezervare. Am intrat, am cerut o masa si si am fost condus la una dintre mese pe terasa cu vedere la fantana arteziana de la magaziunul Eva. Pana aici totul a fost OK. De acum incolo incepe adevarata distractie. In total pe terasa erau aproximativ sase mese ocupate, rasfirate pe toata indinderea terasei, iar pentru deservirea lor era un singur chelner. Nu, nu gresesc! Un SINGUR chelner! Este de la sine inteles faptul ca acesta abia putea face fata avalansei de comenzi si de cerinte din partea clientilor!

Dupa aproximativ un sfert de ora de asteptat in zadar venirea chelnerului, langa masa la care eram eu asezat ajung alti patru tineri care patesc si ei acelasi lucru ca si mine: se uita atent in meniu, mancarurile listate acolo le produc acestora o senzatie de foame aproape instantanee, dar nimeni nu vine sa le ia comanda. Asa ca incep sa se manifeste zgomotos si sa ii faca semne foarte sugestive tanarului care i-a condus la masa, desi acesta are cu totul un alt rol decat acela de a servi clientii.

Continuă lectura Intamplari de la restaurantul „La Mama”

Apartamentul non comunist

E vopsit intr-o culoare foarte atragatoare. De cele mai mult ori crem sau oranj. Atrage privirea tuturor. E frumos. E un soi de dragoste la prima vedere. Il vrei. Nu conteaza cum. Vrei si tu sa stai in el, sa simti ca ai orasul la picioare. Iti place asteptarea senzatiei pe care o vei simti cand vei deschide prima oara usa de la apartamentul tau nou!

Oricum pana sa ajungi sa devii proprietar e mult de lucru. Cam vreo 30 de ani de munca continua! Vi se pare mult? Mie mi se pare enorm! Este oare corect sa muncesti o viata intreaga si la sfarsit sa ramai cu un apartament de maxim 150 m2? Personal mi se pare inechitabil. Fata de cine? Fata de noi toti care vrem doar sa avem un acoperis deasupra capului!

Cum se ajunge la situatia aceasta? Simplu: locurile libere pentru constructie de blocuri sunt putine in Bucuresti. Si cele care sunt disponibile sunt folosite pentru constructia de cladiri de birouri. Asa ca este o cerere foarte mare de spatiu si o oferta foarte mica. In aceasta situatie, orice dezvoltator este nevoit sa ajusteze in plus pretul final al apartamentului. Din pacate insa acest nu este singurul motiv care determina preturile exorbitante ale apartamentelor noi.

Continuă lectura Apartamentul non comunist

Moartea unui aeroport: Aeroportul Baneasa

De mic am locuit langa aeroportul „Aurel Vlaicu”. Cand am ajuns eu in Bucuresti acest aeroport se numea „Aeroportul Baneasa”. Acum i-au schimbat numele. Dar pentru mine ramane tot „Baneasa”. Poate ca sunt nostalgic cu privire la anumite lucruri si vreau sa ramana asa cum au fost, dar cred ca disparitia aeroportului mi-ar provoca un sentiment de tristete. De pe acest aeroport am decolat prima oara in viata mea. Evident, in calitate de pasager. Sper sa ajung candva sa fiu si la mansa unui avion!

Deja va intrebati ce am patit! De ce deplang disparitia aeroportului Baneasa cand acest aeroport este functional si nicaieri nu scrie ca ar fi planuri de demolare a lui? Ba, mai mult, in aceasta vara sunt programate lucrari de renovare a pistei! Deci nu ar fi niciun motiv evident pentru care sa cred ca cineva doreste distrugerea sa.

Insa parerea mea este alta. Iar in continuare imi voi exprima doar parerea personala, bazata pe intuitie si pe anumite evenimente care se inlantuie una de alta fara o legatura evidenta la prima vedere. La ce ma refer mai exact? Parerea mea este ca se doreste inchiderea aeroportului „Baneasa”. Cine doreste? Nu stiu exact! Cum anume se va face? Pot doar sa speculez! Insa pare ca ceva nu e in ordine!

Continuă lectura Moartea unui aeroport: Aeroportul Baneasa

Cutremurul si piata imobiliara

Ieri s-au implinit 30 de ani de la cutremurul din 4 martie 1977. O aniversare trista. Multi dintre noi si-au adus aminte de cei care au fost mai putin norocosi si nu au supravietuit cataclismului, printre care si marele actor Toma Caragiu. Cu acesta ocazie mare parte dintre posturile noastre de televiziune au readus in atentia publicului faptul ca multe dintre cladirile avariate in 1977 inca nu sunt consolidate. O parte dintre acestea au fost avariate si la cutremurul mare din 1940, dar cum atunci incepuse razboiul, nimeni nu a avut timp/bani sa le consolideze.

In aceste zile il vedem din ce in ce mai des pe domnul ministru delegat pentru lucrari publice si amenajarea teritoriului, Laszlo Borbely, ca apare la televizor si ne spune tuturor faptul ca este necesar sa se consolideze respectivele cladiri. Asa ca Guvernul a emis mai multe ordonante de urgenta prin care s-a incercat accelerarea acestui proces. Nimic de comentat cu privire la aceasta intentie laudabila. Sunt de acord sa se consolideze. Unele dintre cladiri sunt cladiri publice si pot afecta multe persoane daca se darama la un eventual cutremur mai serios.

Ceea ce ma nemultumeste pe mine este faptul ca aceleasi ordonante se aplica si cand este vorba de consolidarea cladirilor care au destinatie de locuinta. In acest caz nu mi se pare corect sa fie consolidate cladirile care sunt compuse din apartamente proprietate personala. Avand in vederea acestea ma gandesc la urmatorea intrebare: „De ce statul roman se comporta altfel cu anumiti cetateni, discrimanandu-i pozitiv fata de ceilalti”?

Continuă lectura Cutremurul si piata imobiliara

Logan, masina de 5.000 de Euro costa 10.000 de Euro

Ieri am citit un articol in Cotidianul care anunta ca uzina Automobile Dacia Pitesti a facut noua majorare a preturilor.

Asa cum se poate citi din articol, Dacia Logan varianta Ambition cu motorizare Diesel costa, incepand cu 1 septembrie 10.000 de Euro!!! Incredibil, dar adevarat! Masina promisa romanilor de maxim 5.000 de Euro costa de saptamana trecuta nici mai mult nici mai putin decat dublul sumei vehiculate initial.

Cum s-a ajuns la asta? Simplu, francezii, oameni practici, nu ca romanii, au lansat in productie modelul Logan, au facut vanzari spectaculoase si s-au gandit ca , daca e cerere mare si nu e concurenta, de ce sa nu faca si putin profit?… Ca doar in momentul de fata, Logan este masina de familie a romanilor. Probabil nici cele mai optimiste planuri de marketing efectuate pre-achizitionarea uzinelor Dacia nu dadeau sigur acest lucru. Ce mai incolo si incoace, nici macar francezii nu se asteptau la asa ceva…

Motivul care a impulsionat vanzarea Loganului in Romania a fost obisnuinta romanilor de a-si cumpara „o Dacie, ca-i mai ieftina”. Impulsionati putin si de indemnuri gen „cumparati numai ce-i fabricat in Romania ca sa asiguram locuri de munca romanilor” si alte asemenea mesaje populiste, romanii s-au pus pe treaba si au inceput sa cumpere masini construite in tara. Daca pana acum doi ani uzinele Daewoo Croiova erau un concurent puternic prin modelele Cielo, Leganza si Nubira, incepand cu anul 2004, cand falimentul Daewoo era ca si sigur, Renault Dacia Pitesti a inceput marsul triumfal. Intradevar, nu e problema celor dela Pitesti ca Daewoo a dat daliment. Dar nu se poate spune ca nu au profitat din plin de acest lucru…

Continuă lectura Logan, masina de 5.000 de Euro costa 10.000 de Euro

Risipa de resurse

Ce faci atunci cand nu ai ce face? Te plicitsesti… Si ca sa nu te plicitisesti, te apuci de facut ceva. Orice! Absolut orice, numai sa nu innebunesti nefacand nimic! Iar daca te si plateste cineva sa faci acel lucru pe care oricum l-ai fi facut din plictiseala, atunci te poti considera super norocos!

Cam asa stau lucrurile si cu operatiunea „borduriada”. In fiecare an sunt inlocuite bordurile de pe marginea strazilor din Bucuresti. Cateodata sunt de parere ca se face aceasta operatiune si de doua ori pe an. Nu stiu sigur daca este asa, dar sigur este faptul ca uneori dureaza atat de mult operatiunea incat trec cateva anotimpuri pana se finalizeaza, urmand a se reincepe imediat ce a trecut zapada.

Intrebarea logica care se pune este: daca tot se strica in fiecare an, de ce se mai inlocuiesc? Oricum arata deplorabil dupa numai doua, trei luni de la inlocuire, asa ca, de ce se mai cheltuie resurse pentru a se inlocui ceva care oricum va fi la fel cum este acum atunci cand lucrarile vor fi gata?

Continuă lectura Risipa de resurse